Arhive lunare: ianuarie 2015

Nu mai suntem compatibili

large

Recurg la sinceritatea mea personala. Compatibilitatea e cea mai importanta pentru a te intelege cu un om, urla toata lumea. Sa fiu sincera nu prea am fost compatibila cu niciun partener insa cu interese comune uneori da. Cu timpul am ajuns insa sa-i cunosc si sa-i iubesc, asa am ajuns compatibili daca se pune. Doua persoane complet diferite dar care se potrivesc. Bine, am si invatat la cearta din greseli ca sa ne potrivim , cert e ca nu mai suntem compatibili pentru mine se traduce nu ne mai iubim , sentimentele s-au stins. Cred cu tarie ca doi oameni care inceteaza sa se iubeasca, se instraineaza de ceea ce inseamna noi si traieste doar pentru sine in relatie, din vari motive nu mai il accepta pe celalalt asa cum este . Cand nu (mai) iubesti vrei sa-l schimbi pe celalalt, vrei sa-l controlezi si sa-l faci sa semene cu tine . Te deranjeaza extraordinar defectele celuilalt si incerci sa le corectezi fortat. Cand nu iubesti, sa te placa prietenii lui/ei e mai important decat sa fi o persoana placuta in relatie. Cand nu mai iubesti, esti incompatibil in orice . Nici nu mai conteaza daca pasiunile sunt acelasi, lehamitea sa fi in compania partenerului e pur si simplu singuratate . As adauga ca o opinie strict personala, cand nu mai iubesti incerci din rasputeri sa demonstrezi lumii ca va iubiti si sunteti fericiti, constant dai dovezi fortate. Facebook-ul e plin de oameni fericiti de nefericiti .

Sa fim compatibili. Eu nu reusesc sa inteleg de ce esuam sa fim sinceri unii cu altii. E dramatic sa crezi ca daca ai fi compatibil cu cineva, il poti face sa te iubeasca.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Gandul de nori, fruntea de gânduri ti-e plina

709921cd-2fa9-4c87-82bc-9656cbdc2f1c Cum arata cerul plin de nori la 20 ani ? la ce te gandesti cand ploaia cade ? sufletul tau tanar, cu buzunarele goale si cu vise marete? . Te asezi intr-un loc retras ascuns de lume unde nici ploaia nu te atinge si precum norii te imprastii in bucatele pe pamant in lacrimi reci , apoi te intrebi daca ai visat sau e doar ploaia. La 20 ani observi doar norii , am continuat eu sa-i povestesc unui life coach . Descrii ceea ce vezi afara, nu ceea ce simti in interior . Nu am realizat la varsta naivitatii ca uneori norii se misca si nu stau pe loc. Sa stai pe loc am notat eu pe o bucatica de hartie e sa nu evoluezi, efectiv stagnezi .Ce se intampla afara ne influenteaza ceea ce nu vedem cu inima. Ea zburda nelinistita, preocupata, ingrijorata si vesnic indragostita sa se tulbure in trairi in ploi dezlantuite. Daca ar fi totul senin, toate problemele vor disparea odata cu venirea curcubeului, gandim noi la varsta aia. Impachetam cu emotie toate bagajele si plecam in relatii, cu tot cu probleme. Deasemenea, in noua excursie pe care o folosim drept scuza sa ne aranjam gandurile, in noua viata unde ne punem noi moate in par putin mai colorate sa nu mai para atat de gri ca data trecuta, in noul tu schimbat doar prin garderoba. Vedem solutii de acoperit suprafata, imaginea , tot ce e vizual . Nu-i asa? dincolo de nori nu se vede nimic, si poate nu-i nimic. Fugim de ploaie la 20ani asa cum fugim de probleme, prea e rece si intuneric ! . Din intuneric iesim abia dupa ce aprindem lumina din noi si parca norii nu se mai tin scai dupa noi oriunde am merge. In lumina intunericul se dizolva . Temerile, problemele sunt infruntate.

Azi tot cerul era incojurat de nori si ma gandeam la maturitate caci mergeam cu muzica in urechi si ploaia imi tinea companie. Cand m-am despartit de acel coach, meditam cu nostalgie ca imbatranesc si linistea sufleteasca nu se tulbura de fulgerul cel galagios. Nu umblu nici azi cu buzunarele pline dar acel gol nu ma mai ingenuncheaza in fata adversitatii . Vad norii ,dar nu ma vad pe mine intunecata. Si totusi, privesc inainte

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Dupa despartire

book-books-flowers-girl-Favim.com-203175  Stii ce mi s-a parut fascinant la tine ? ma certai cu povesti si ma impacai cu poezii .Asa era felul tau sa-ti exprimi durerea, sa te apari de oameni .Stiai exact pagina si locul unde sa mergi in biblioteca sa te pui pe picioare, citind .Parca aud fosnetul tau ori de cate ori deschid o carte.

Te-am cautat in oameni si nu te-am gasit, asa m-ai invatat ce inseamna sa-ti lipseasca o persoana. Te-am cautat in iubiri dar ai fugit din privirea lor, te-am chemat dar nu ai venit, am intins mana si nu te-am simtit. Mi-am amintit ca vrei sa fi singura si nu vrei sa vezi pe nimeni. Nu ai sa povestesti prin ce treci nimanui, nu ai sa-mi suni prietenii sa ma mustre ca ai plecat si iubirile prin care te caut nu au sa-ti semene , acum am inteles de ce. Oamenii fug de singuratate, tu fugi de ceea ce ai fost. Tu nu ma intelegi fiindca eu nu ma inteleg, te rog sa ma lasi, imi repetai mereu cand ma apropiam. Stiu, n-ai sa ma lasi sa te privesc caci nu poti indura asta , mereu ai plans pe ascuns , nu ma poti ierta daca as plange si eu. Nu stiu unde sa te mai caut dar te pastrez in inima, de acolo nu ai cum sa pleci. Poate ca iubirile ce vor veni imi vor alina dorurile si ranile dar nu si  iubirea, tu nu poti fi vindecabila, asta nu ai putut tu intelege. Nu pentru mine. Tu erai pansamentul meu .

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Cand nu am acceptat esecul

black-swallow  Nu am fost dintotdeauna o persoana linistita, linistea a venit ca urmare a unui zbucium sufletesc care a durat multi ani. Nu numai ca nu vroiam sa accept ceea ce sunt, ma macina gandul ca nu pot fi altcineva. Gandeam ca acel altcineva e sursa nemultumirii mele . Nu m-am jucat cu sentimentele altcuiva,decat cu ale mele. Stiam prea bine ce vreau de la mine, de la ceilalti dar vroiam sa fie perfect in tot ce faceam eu. Intotdeauna exista o pedeapsa in urma unei greseli personale, nu mai puteam sa mananc , sa ma privesc in oglinda, greseala ma punea la pamant inainte sa actionez. Credeam ca, daca pot cuprinde toata paleta a ceea ce gasim la doua persoane dierite intr-una singura, nu voi mai gresi , nu voi mai fi trista. Nu visam la femeia ideala, nici pe departe, dar cu siguranta la cea care poate jongla binele si raul fara sa o atinga, indiferenta si apropierea fara sa se indeparteze, cariera si viata personala fara sa nu neglijeze una din ele . In acest fel, m-am pierdut intr-un labirint intunecos fara iesire .Tot alergand, tot sfidand esecul incercand din nou, fara incetare, nu am pierdut nimic insa m-am pierdut pe mine. Toate lucrurile de care eram mandra le vroiam  fara spectatori ca sa pot plange, de nefericire ! Stiti povestea balerinei care vroia sa joace doua roluri complet diferite si incercand sa para altcineva sfarseste luandu-si viata? cam asa ma simteam eu cand nu acceptam ca nu pot fi mai mult decat ma vad altii, eu , viata. Regasindu-ma , am pierdut doar oameni . Nu m-am apucat de rugaciuni, nu am hoinarit prin manastiri, nu m-am zbatut in disperare la psiholog ci am acceptat cine sunt si am inceput sa lucrez cu mine sa nu mai gandesc asa negativ la adresa mea, sa invat sa pierd cu demnitate si cu lectia invatata. Uneori linistea vine la pachet cu maturitatea nicidecum cu introvertirea. Cand nu mai ai galagie in suflet, parca e o siguranta sa stam unii langa altii fara sa vorbim, poate ca ne simtim unii pe altii in liniste.

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine