Cuvinte ingropate

Am dat azi peste un filmulet emotionant de la o nunta un pic mai diferita de restul, unde mireasa i-a recitat iubitului ei sot, cuvinte scrise din inima pentru el. Candida, calma si de o frumusete naturala angelica, glasul ei rasuna ca lumina aprinsa de Inviere. M-a impresionat deasemenea gestul lui de a ingenunchea in fata ei, in semn de dragoste(?)multi dintre noi am ingropat-o demult inghetati de iubiri neimplinite. Doar dragostea lor pura ce se citea in ochi ne-a mai dezvelit un pic scutul de protectie in jurul inimii. Restul, sceptici si suspiciosi au improscat cu noroi cu fel de fel de vorbe rautacioase prin comentarii neavizate la vizualizarea acestei minunate declaratii. Acela a fost momentul prin care mi-am amintit de o poveste. Povestea oameniilor rosi de invidii.

Obisnuiam sa scriu si sa recit cu inocenta varstei, propia mea iubire. Scriam neintrerupt zeci de pagini cu aceasi sinceritate pentru ceea ce simteam atunci. Reuseam sa zgudui si cel mai impietrit om prin sentimentele mele expuse pe hartie. Si nu erau doar vorbe. De aici si corelatia cu ideea de sirena, femeia care sopteste si farmeca iubirea prin glasul ei. Citeam zeci de carti si compuneam la fel de mult pe cat citeam. Nu stiam altfel sa-mi cant iubirea decat traindu-o.  O exprimam prin povesti si in vers, in zile cand eram singura, in noptiile cand eram departe unul de altul. Oamenii nu au acceptat ideea ca ei nu primesc acelasi lucrul de la partenerii lor, fericirea si iubirea mea i-a incomodat. Fiind si foarte tanara, pe deasupra si fragila in urma unor pierderi personale, criticiile si pietrele lor m-au sfaramat. Ani de zile nu am mai putut sa scriu nimic. Sa mai exprim ceva. Nimicirea lor invidioasa e la fel de taioasa ca un cutit ascutit. Atat de ascutit incat am realizat ca nu mai pot sa scriu la fel. Nu mai sunt acelasi om de altfel. Inima mea nu mai e la fel de neatinsa de mizerie ca atunci. E pansata cu multe cicatrici ramase. Oare inteleg oamenii astia ce rau pot face? unor tineri frumosi care doar isi exprima iubirea.

Ei s-au casatorit. Eu am revenit la scris. Ei au invatat sa se iubeasca. Eu am invatat sa iubesc…din nou 🙂

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s