Arhive lunare: august 2015

Să nu renunţi la tine in favoarea altuia

646x404Îl poţi judeca pe cel care ţi-a rupt inima cu rea voinţă şi nepăsare insă nu-l poţi condamna că alegi să te rănească in continuare, iubindu-l. Aici e alegerea şi decizia ta. Alegi să te răneşti in continuare crezând in a doua şansă. Alegi să rămâi alături chiar dacă nu te mai iubeşte. Alegi să lupţi pentru cineva care a renunţat demult la tine. Nu mai poate fi vinovat de indată ce nu şi-a ascuns intenţiile. Şi noi femeile, suntem bune să ne plângem la prieteni, necunoscuţi şi trecători de un comportament pe care il tolerăm din propia iniţiativă. Undeva noi ştim că e o pierdere de timp, că poate chiar se joacă in nepăsarea lor cu sentimentele noastre cât să-şi crească stima de sine scăzută insă refuzăm să vedem realitatea aşa cum e. Şi aşa ajungem in timp să ne creăm şi mai multe răni sufleteşti ce se vor vindeca foarte greu. Rănile sufletului dau cu increderea in sine la pământ, increderea in oameni scade profund, de iubire nici nu mai vorbesc. Sunt răni pe care ni le provocăm singuri, inconştienţi şi fără teama de consecinţe. Dor mult şi indelungat. De aceea e important să invăţăm să renunţăm la timp când o relaţie nu mai funcţionează, să ne vindecăm in linişte şi fără prea mulţi oameni implicaţi. Să ne gândim că aşa cum noi ne-am pierdut timpul cu un om care ne-a cheltuit timpul, să nu facem şi noi acelaşi lucru cu alţii. Lasă-l şi nu mai plânge. Nu-l mai căuta. Nu mai impărţi povestea voastră cu prietenii, ei nu au fost acolo, nu te pot ajuta mai mult decât să-ţi revii. Nu arunca amintiri la supărare, şterge pozele când eşti impăcată cu gandul că vederea lui nu mai aprinde nimic in tine. El e vinovat că ţi-a frânt inima dar tu eşti responsabilă să o peticeşti la loc. O inimă frântă, creşte la loc mai puternică şi inţeleaptă!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Ne purtăm copilăreşte uneori

RgetImage15Este foarte uşor să te plângi şi să convingi lumea să te compătimească şi să te asculte ori de câte ori greşeşti. Ştiu prea bine cât de uşurat te poţi simţi aruncând vina pe vecinul. Să iţi asumi responsabilitatea pentru tot ce faci, acţionezi , iubeşti, pentru viaţa ta in general e o muncă grea. Inseamnă să te maturizezi şi să ai un minim de curaj să iţi recunoşti greşelile când ceva nu merge. Suntem răniţi şi nedreptăţiţi şi vrem ca şi ceilalţi să plângă cot la cot cu noi. să ne dea dreptate şi să ne alunge rănile. Suntem prea orgolioşi şi ne credem uneori un soi de zei că le ştim pe toate. Vrem neapărat ca lumea să afle că suntem diferiţi şi noi procedăm diferit faţă de restul, avem teorii pe care nimeni nu le-a descoperit. Noi ştim mai bine decât doctorii ce ne doare şi mai bine decat orice alt profesionist. Profesorul e de vină dacă pici un examen şi nu tu că nu ai invăţat la timpul potrivit. Vânzătorul e vinovat că iţi vinde produse de mâna a doua şi nu tu că nu şti să alegi, până şi mâncarea. Lumea e de vină că e artificială şi rea fiindcă promovează siluete atletice şi mai puţin sufletul şi nu tu că nu te mişti de pe canapea cu tot sufletul. Celălalt e de vină că relaţia noastră e in derivă şi nu ştie ce vrea. Ne este la indemână şi e comod, atât cat să mai ţină fricile in frâu o clipă, incă o zi. Nu vrem să ne trăim viaţa şi să avem grijă de ea, alţii să o facă şi să decidă pentru noi. Ne e greu să stăm drepţi şi să recunoaştem că purtăm o parte din vină, că poate azi am ales neinspirat un lucru, că am rănit şi noi la rândul nostru şi am contribuit la eşec. Vreau să te intreb dacă viaţa ta s-a schimbat in bine doar plângându-te de ceva şi apoi cu resemnare, ai uitat ce s-a intâmplat! Vreau să-mi spui cum ai identificat unde ai greşit prin rolul de victimă, simţi că unele experienţe se repetă? să profite lumea de bunătatea ta oare? şi nu tu că nu pui limite. Ai impresia că alegi din nou acelaşi tipar de om in relaţia ta şi simţi că te bântuie fostul ca un coşmar? care e un nenorocit/ă ingrat/ă şi nu a apreciat nimic.

Ne trăim viaţa la maxim de multe ori, fără să o trecem printr-un filtru de lecţii din care putem invăţa ceva. Din eşec sunt multe lucruri de luat aminte. Ne purtăm uneori ca nişte copii, care se strâmbă la ceilalţi, bosumflaţi şi bătuţi de soartă. Sigur, e o alintare, insă trebui să ne trezim urgent la realitate şi să ne luăm viaţa in propiile mâini şi să avem grijă de ea.

Acum.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

De ce ne e greu să ne comunicăm sentimentele?

str-ly.com1383770852716Relaţiile sfârşesc pentru că oamenii au uitat să comunice intre ei, de ce? frica de dezamăgire sau eşec, frica de a nu fi acceptaţi aşa cum sunt, aşteptări nerealiste care nu se implinesc şi care frustrează relaţia in blocaj şi inchidere personală şi hrănit din frica de abandon. Femeia ştie că dacă renunţă să nu mai accepte lucrurile care nu-i mai plac, balonul roz se sparge dur pentru amândoi. El fiindcă se simte trădat şi nu se aşteapta să fi trăit defapt cu o altă versiune a ei şi nu cu ea reală iar femeia fiindcă realizează că a greşit minţinând făcându-i lui pe plac. Aveţi idee câte femei comandă nu ştiu ce fel de mâncare sofisticat când defapt ar mânca o fleică bună şi păjitură simplă la desert, doar să crească in ochii lui? sau credeaţi că ea moare să vină acasă la el şi să lustruiască lună casa de dragul gospodinei din ea, nu nu, sunt femei care aşa inţeleg că pot cultiva atenţia şi dragostea unui om. Sunt şi bărbaţi dealtfel care le imbată cu flori, excursii, atenţii şi bezele romantice iar apoi…frână! Au jucat teatru şi s-au ars bine de tot, orice om vrea mai devreme sau mai târziu să fie iubit pentru ceea ce este in realitate. De aici şi vorba, nu mai eşti ca la inceput! defapt nu ai fost deloc, acum s-a tras cortina şi realizezi cu cine ai de a face. Sunt mulţi care cer ajutor şi işi salvează relaţia, doar spunând adevarul. Alţii se prind din timp unde este problema şi au suficient curaj să piardă totul ori să câştige relaţia vorbind. Ne e greu să ne arătăm celor pe care ii iubim că i-am dezamăgit, că am minţit, am procedat aiurea acţionand impotriva noastră. Ne e greu să ne punem in locul lor şi ajungem să ne judecăm mai aspru decât ar face-o ei in realitate. Comunicăm puţin din lipsă de responsabilitate, lipsa de angajament, lipsa de respect faţă de cei pe care ii iubim. Găsim dificil să cerem ajutor şi credem că tăcând totul se va rezolva, dintr-o lipsă prea mare de curaj de a privi problema in faţă şi să cerem ce vrem, cum vrem şi de cate ori vrem. Pentru că poate vei savura acel caviar, insă vei fi nefericită. Poate va găsi ceva minunat la tine că eşti atat de harnică insă deseori mulţi bărbaţi sunt ok şi cu vasele nespălate două sau trei zile şi cearşafurile schimbate la două săptămâni. Poate că vei evita multe conflicte in relaţie insă tu vei deveni şi mai frustrată şi nemulţumită. Iar el…oh, la moment dat banii se duc, vacanţele vor deveni din ce in ce mai scumpe şi tu nu vei suporta prea mult că aşa ai invăţat-o plimbată şi relaxată, te vei simţi dezamăgit şi folosit. Poate uneori vei incasa eşecuri şi perioade negre la servici şi ea nu va şti ce să facă in ajutorul tău dacă tu eşti prea mândru să le suporţi pe toate, ştii continuarea? bărbaţi insuraţi cu amante. Deci, oricum o dăm iese rău şi cu scântei. Şi tăcerile sunt frumoase in relaţii cand se cer, dar privind in jur, aş adăuga că e frumos să fim sinceri şi noi inşine. Indiferent ce rol joci azi, vei vrea să fi privit aşa cum eşti şi nu mare va fi surprinderea că tu vei rămane singurul care te priveşte.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Tipul de iubire care ţi se potriveşte

autumn leavesIubirea care mie mi se potriveşte e cea pe care o cunosc şi o înţeleg inainte să decid dacă o accept in viaţa mea. Eu ştiu că zurgălăii din stomac sunt mişto şi pari aşa din alt film pe un nor roz, însă nu o trăieşti in realitatea, după parerea mea, fiindcă nu o cunoşti. O intuieşti, înveleşti in veşminte frumoase şi calităţi pe care probabil nu le va dobândi nici pe patul de moarte dar nu o trăieşti, aici, în realitate. Bineînţeles, eşti liber să crezi ce vrei şi să te arunci de la orice înălţime vrei, fiecare îşi asumă soarta.. Omul potrivit mie, e prietenul meu cel mai bun că doar nu o să împărţim numai acadele şi  la brânzeturi ne facem că nu ne cunoaştem, hehe. Drept urmare, consider că trebui să-ţi dai un pic silinţa şi să incepi să descoperi omul de lânga tine, ii poţi lua şi interviuri şi le poţi asculta ca poveşti de noapte bună, tu vei ştii insă mai târziu dacă zâmbeşte fiind infometat sau pur şi simplu o rea dispoziţie, îţi dai seama câte discuţii şi mese inutile poţi salva?. Bun, după aceea ne asigurăm că privim in aceaşi direcţie şi vrem acelaşi lucruri de la relaţie şi ca intervenţie vom intocmi o şedinţă extraordinară unde ne vom imbraca office şi vom juca tare cărţile dacă vrem sau nu să continuăm mai departe impreună. Ai grijă să aduci in discuţie limitele tale şi ce nu tolerezi absolut orice dovadă demnă şi consultată in prealabil cu un avocat. Dacă totul e ok, scoatem rochia de seară şi petrecem o seară minunată impreună. In termeni serioşi, amândoi işi cunosc nevoile şi le respectă, amândoi luptă impreună sau pe rând, ridicând unul pe altul. Amândoi ştiu că uneori sunt certuri, zile naşpa şi lipsuri dar nu fug de probleme. Amândoi evoluează diferit şi nu se contopesc unul in altul, dar se potrivesc. Şi cred că dacă tu îţi cunoşti omul, fără măşti şi fără nevoia să pari altceva decât eşti cred că ai toate şansele să oferi acelaşi lucru, nimic mai puţin. Nu mi se potrivesc iubirile consumate foarte grăbit, repede şi toată deodată, eu sunt mai inceată şi vreau şi mâine o porţie, poate chiar vreau să păstrez un colţ şi pentru la anul. In principiul, trebui să ştim ce vrem şi ce nu vrem de la viaţă in general ca să alegem frumos şi in iubire. Până atunci, asistăm la relaţii singuratice născute din indrăgosteli peste indrăgosteli, nicicând aproape unul de altul sufleteşte!

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine, File de jurnal

O umbrelă, o cafea şi un zâmbet, vă rog!

book and coffee

Cândva, un om mi-a şoptit ceva foarte înţelept: oferă un zâmbet oriunde şi oricum! poate pentru ei e singurul soare pe ziua de azi. Mi-a plăcut, să râd nu imi iese ba chiar ii fac pe alţii să râdă frumos şi pentru mine căci al meu râs imi sună ca un strigăt din beciul plin de ecouri, altminteri un sfat demn de isprăvit. Să zâmbim, nu costă nimic şi pe deasupra face şi minuni. In oraşul meu ploios, mă găsesc adesea zâmbind şi dansând in ploaie, mai ales azi. Azi noapte am terminat o lucrare importantă ( wekeend static, adică scris şi cafea ) de vreo 10 pagini de pământul parcă se simţea altfel apoi, aerul mult mai plăcut şi ploaia domoale, cum or sta oamenii aştia câte 8/10 ore la birou inţepeniţi şi apoi din nou pe canapea ? acasă. Cum reuşesc să se menţină aşa de vlăguiţi şi cu programul tv ştiut pe dinafară când eu merg pe 3 ani de când m-am despărţit de televizor cu gândul că e singurul lucru pe pământ pentru care nu o să sufăr, frumos nu? parcă mai crezi in divinităţi după aşa noroc. De ce suntem statici şi fără zâmbet pe chip? unii sunt răi sau cel puţin mai răi decât tine in anumite aspecte, alţii sunt buni şi mult mai modeşti decât tine insă toţi ascund probleme! de orice fel. Şi cei care se plâng mai mult decât le permite codul penal sunt răi şi nu invaţă nimic, de asta suferă. Nimeni nu ar trebui pe altă parte să nu zâmbească, acolo la ei in suflet, oricât de nesimţiţi ar fi.

Azi plouă cu oameni care au uitat să zâmbească fiindcă au uitat să trăiască. Plouă cu probleme. Plouă cu oameni care ne rănesc şi ii rănim la loc. Plouă cu oameni buni care nu sunt niciodată buni dar se declară buni şi carevasăzică tot nu sunt buni. Plouă cu o cafea şi o carte bună citită după muncă, la Starbucks-ul din colţ unde se intinde frumos oraşul in noapte. E toamnă şi e frumos, mă face să zâmbesc. Zâmbesc acum, oricând. Poate că unii văd soarele la ei in suflet şi nu pe cer. Poate asta şi invaţă cei care nu zâmbesc….

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Imi place toamna

Salutare dragele_dragii mele_mei __Cateodată simt că toamna mi se potriveşte cel ma bine, nici prea cald însă nici prea frig, undeva la mijloc. Aşa cum starea mea, nu e una de euforie superbă sau depresie clinică, călduţ şi melancolic. Ciudat, eu sunt născută vara dar fug de căldură ca soarele de nori şi eu după ploi. Firea mea, tomnatică şi schimbătoare precum frunzele ce ofilesc şi renasc din nou. Mai mult, iubesc cu ură şi linişte, apropiere şi indepărtare. Nu, nu mă joc. Aşa iubesc eu. Azi iubesc de parcă e ultima zi, mâine vreau să fiu singură. Să fi fost ăsta motivul de am fugit de bărbaţi care imi seamănă?fiindcă nici eu nu aş sta tot timpul cu mine? i-am alungat şi criticat, apoi i-am acceptat, aşa cum fac eu cu mine. Da, toamna imi aminteşte de mine, de tine, de noi, să ne acceptăm aşa cum suntem dar să ne controlăm impulsurile de a răni şi pe alţii, să ne permitem să fim noi inşine dar să nu cutezăm să fim un pic mai inţelepţi. Uneori, realizez că suntem prinşi intr-o fuziune de schimbări şi ce am fost azi nu mai suntem mâine. Regret când par dificilă şi surprinsă când păşesc in tăcere şi blândeţe. Regret că poate le-am stricat planurile celor care visează idealuri şi stereotipuri. Nici nu ştiu să fiu altfel decât sunt, darămite soţia ideala, iubita adevărată sau cum ii spune şi doamnă in societate cu ganduri la furculiţe şi tacâmuri necontenit. Mă surprind pe mine că reuşesc să las judecata de o parte şi să fiu ok cu mine şi cu ei . Mă bucur de toamnă, de plimbările potolite in liniştea serii, de pasiunile mele. Faptul că incep şcoala şi nu găsesc motivaţia necesară să mă trezesc dimineaţa insă lucrez la ea. Mă bucur că sunt bine şi mă dezamăgesc mai puţin, când vine vorba de ambiţii. De cărţile mele in zilele anglicane ploioase şi dese. Viaţa mea, e bine, in cuvinte decente. Doldora de clişee şi citate prosteşti ne incarcă nefiresc de mult sufletul inloc să citim in linişte o carte cu un ceai alături şi să ne bucurăm că existăm, respirăm, trăim. Ziua de azi, trebui trăită acum. Tu vezi pomii de afară? cerul? frunzele ce foşnesc elegant pe străzi, oamenii? sau lăsăm viaţa să ne trăiască?!. Tu vezi toamna? sau ţi-e frică de cădere? de faptul că nu mai e aşa colorat şi exploziv de vesel precum un roz aprins. Eu văd şi primesc cu drag şi căderea…frunzelor, melancoliei şi tot ce imi poate oferi viaţa şi o pot simţi, trăi şi invăţa din ea. Toamna e o emoţie, o deschidere. Noi devenim vulnerabili şi asta ne sperie, toamna e o provocare şi incercare. O şansă. M-am indrăgostit toamna, am plecat in toamnă şi am renăscut tomnatic. E legătura mea de suflet, ca un prieten inţelept şi fidel. Totul se schimbă in bine când soarele nu te arde ci te incălzeşte! când totul e potolit şi deloc grăbit. Ca o gălăgie in linişte, calmă. Acum, noul an, chiar şi şcolar, noua viaţă, iubire. Precum o simplă frunză…autumn

O stare zen nu e una de calm ci una de acceptare, să nu uiţi asta. Aşa se naşte linştea, din zgomot şi nu din linişte.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal