Arhive lunare: februarie 2016

Arena conjugală

Friendship wins. Two confident tennis players shaking hands and smiling while standing near the tennis net Intrebarea nu e cine nu se ceartă in relaţie căci nu există relaţie să domine armonia şi inţelegerea tot timpul. Intrebarea e cine se impacă? cine stă de vorbă cu iubi şi nu de vorbă cu poveşti. Câţi au reuşit să inţeleagă că vor avea parte toată viaţa de momente tensionate şi de un om care in unele momente nu se mai recunoşte pe sine, nu mai găseşte motivele reale de a lupta ori de a preţui ceea ce are. Cine a câştigat lupta cu sine şi in loc de a visa la o relaţie de zahăr unde neapărat te va tratata nemaipomenit ( la inceput !) te va iubi mai mult decât omul de acasă. Câţi rostesc ştiu că ne vom confrunta cu tot felul de situaţii mai puţin plăcute şi nu vom fi pe aceasi lungime de undă dar voi incerca să inţeleg un punct de vedere diferit pe care il voi respecta, vom găsi o soluţie impreună. Poate puţini, poate mulţi. Credem că inlocuirea ne aduce automat şi o schimbare in bine, greşit. Inlocuirea sau schimbarea decorului cu altcineva nu inseamnă automat şi schimbarea de sine. Tocmai de aceea eu cred că o ceartă nu inseamnă neapărat ceva negativ ci un lucru care se vrea schimbat in noi, poate o atitudine imatură intr-o situaţie, poate un mod de a percepe un lucru fără a ţine cont de părerea partenerului. Cearta a trebui să insemne reflexie. Cuplurile frumoase se maturizează impreună, ei se pot suporta unul pe celălalt chiar şi in momente urâte, fiindcă aşa au hotârât. Sigur că putem invăţa o groază intalnind cât mai multe tipuri de oameni şi relaţii. dar tot in acelaţi punct ajungi in care te intrebi dacă rămâi sau pleci, indiferent cu cine eşti. Nu se poate să nu realizezi că schimbare vine de la tine şi de aceea orice schimbare/atitudine il influenţează pe celălalt. Nu se poate să tot schimbi parteneri şi să dai vina tot pe ei, chiar nu are sens. Şi atunci, stând aşa pe prispă, de ce nu ai trage un pic mai tare şi ai intări relaţia pe care o ai prin a face o schimbare şi a produce o schimbare acolo unde nu merge bine. Cu cât ne certăm mai mult, cu atât inţelegem că ne cunoaştem partenerul tot mai puţin şi relaţia pentru care nu depunem efortul necesar să meargă. Căci intotdeauna sfârşim gandindu-ne la ce ar fi dacă facem aia şi aia, şi uite cât de orb am fost, ce simplu era dacă eram totuşi atent la ce-mi reproşa. Nu ştiu, lucrurile ar trebui să vină natural ca şi soluţiile de a ieşi dintr-o situaţie neplăcută. Insă noi ripostăm cu şi mai multe reproşuri, cu incăpăţânări inutile. Nu aş putea să numesc să laşi de la tine ci de a găsi un sens bun in ceva rău. Poţi merge odată in locurile unde ii plac lui ori participi la o activitate căruia ii face placere şi incerci să-i inţelegi lumea prin ochii lui, altădată va incerca la rândul lui să facă la fel, de exemplu. Nu trebui să existe impăcări de tu câştigi, eu pierd. Vorba titlului cărţii „Schimbând gândirea, iţi schimbi viaţa”

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Politeţea şi corectitudinea la englezi

20160219_145605 Azi am lucrat un pic in Kingston on Soar, un sătuc superb incărcat de frumuseţe. M-am răsfăţat pe aleeile curate din Kingston Hall inconjurat de căsoaie imense de parcă ai aterizat la palat. Şi nu e greşit ce spun, odată a trăit un baron aici. Dacă nu ştiaţi, englezii ţin foarte mult la politeţe, la un rang de bezele de zâmbete foarte inalt. Prin anumite locuri, te salută cu sir şi madam şi e important ca străin sa inveţi să saluţi şi tu frumos , să-ţi ceri scuze şi să mulţumeşti ca pe Tatăl Nostru, acest aspect e un must. Englezii sunt politicoşi, te ajută cu informaţii, ghidare şi in general sunt săritori dar reci ( simţi că sunt umani dar nu pun căldură in cuvinte). E locul unde se bea ceai şi ţi se oferă ceai cu doi biscuiţi sau scones cu unt. Nu locuiesc de un 1 an aici să spui că nu e aşa. Sistemul de invăţamânt e mult mai superior decât al nostru iar rata plagiatului e foarte mică. De la copii mici la studenţi mari, sunt testaţi contra plagiatului inainte să predea o lucrare iar examenele nu ţi le corectează doar profii ci merg la exam boarding să testeze corectitudinea profesorului şi a studentului, bineinţeles. Se depun cereri inainte să predai o lucrare de facultare in care semnezi ca fiind propia lucrare şi nu plagiată şi apoi e scanată să vadă dacă e aşa. La şcoală ai un tutore sau mentor care te ajută permanent şi nu pun preţ pe cantitatea de informaţii cat pe calitatea unei lecţii şi creativitatea studentului de a-şi spune propia părere şi gandire. Apoi. nu există slujbe pe pile sau linguşiri pe lângă şefu ori profa, ce vrei tu să fi diferit privit. Din contră, e un comportament pe care nu il tolerează. In mijloace de transport, ceri frumos un bilet de călătorie şi neapărat mulţumeşti la primire cat şi la coborâre. Nu s-a purtat nimeni urât cu mine până acum fiindcă sunt româncă insă nu locuiesc in Londra. Nu-mi place Londra, e murdară, gălăgioasă şi agitată şi incredibil de scumpă, acolo supravieţuieşti dacă eşti in stare să faci orice, da orice şi nici nu rămai lunar cu bani de buzunar. Un bilet zilnic pe transport, dai 3, 50 lire! Aşa am invăţat că bicicleta e mult mai bună, uneori, iar biciclişti tot sunt, alergatul şi ciclismul e ceva normal aici. Nu sunt câini pe străzi, gunoaie şi dacă nu locuieşti in Londra, in general e linişte. Copiii nu ies la poartă ci in parc, nu bat mingea cu vecinii şi nici nu prea se poartă tabietul ăsta. Magazinele se inchid devreme iar sâmbăta şi duminica, doar dimineaţa, in general după 6 cam e peste tot inchis iar 11 in weekend la fel. Pe stradă dacă te pierzi, iţi sar cel puţin două persoane să te ajute şi  la fiecare pas toată lumea iţi zâmbeşte, repet e foarte importantă politeţea. Dacă eşti serios şi munceşti, primeşti pe măsură, faptul că despre români se spune că muncesc „ca sclavii” la străini, e afirmaţia unui frustrat care stă beat prin bordele şi munceşte când are chef dar loveşte in cel care indrăzneşte să nu se umilească in propia ţară pt un job de nimic. Mai mult, unele facultăţi au contracte cu anumite firme in scopul de a ajuta studenţii să se angajeze mai uşor după ce termină facultatea. Iar la servici, păi toată lumea munceşte din greu şi porneşte de la zero, dacă eşti tu aşa muncitor stai tu liniştit că nu te dă afară ori primeşti bani puţini fiindcă eşti român. Nicăieri nu umblă câinii cu covrigi in coadă, să fim serioşi şi realişti. Şi nu in ultimul rând mai putin frustraţi pe munca altuia. Mai degraba românii de român se ia şi il tratează urât, ii răspunde cu sinceritatea aia francă mojică. Aici, cu siguranţă nu e paradisul din poveşti şi nu sunt probleme, ba sunt, dar ei se pare că au o rezilienţă grozavă in faţa adversităţii şi doresc cu ardoare să pastreze tradiţia de a fi politicos. Uneori habar nu am cum să mă comport când revin in ţară, parcă văd numai feţe incruntate şi intunecate, un prieten chiar mi-a atras atenţia să nu mai zâmbesc aşa aiurea la toţi dubioşii de pe stradă şi ce imi veni? să o intreb pe tanti aia unde e staţia X. De ce ma hlizesc cu ăla pe o chestie funny, nici măcar nu il cunosc, sigur nu e ok.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Când ieşeam impreună, prietena mea se imbrăca frumos. Acum locuind impreună, poartă cârpe!

pk Vă sună cunoscut?. Bărbaţii se simt păcăliţi aşa cum se simt când echipa favorită de sport a luat bătaie pe nedrept, a fost blat strigă ei cu o durere reală din inimă. Am fost intrebată de o prietenă să o ajut să zugravească?! deşi m-am fastacit in sinea mea că parcă totuşi e treabă de bărbat, nicidecum un fel de pictură pentru relaxare. Am crezut că prietena asta a mea nu prea se simte bine. Apoi mi-a recomandat să aduc un rând de haine vechi sau cârpiţe din astea pe care le porţi in casă sau când faci treburi casnice.Eh, exact ca in imaginea asta arătam. Cârpe? Haine vechi pentru curăţenie, dumnezeule o i-au razna. Nu am i-am răspuns eu mai târziu, prietenei mele. Acasă nu port haine vechi, cârpiţe rupte sau roase ori rupte, am haine normale. Soţul ei, dacă era prezent parcă il văd frecându-şi mâinile a resemnare şi contemplând prin amintiri, când ieşeau la un pahar şi ii oferea mâna prin mânuşa de mătase, beat de o asemenea trecere in trecut,  ar fi lacrimat cu un oftat. Altminteri, nici nu m-am dus să o ajut fiindcă in primul rând nu mă pricep, cârpe de imbrăcat nu am, şi apoi mai bine desenez tot felul de chestii de relaxare, totuşi relaxare cand miroşi a vopsea de casă, ea iubeşte mirosul, eu nu. E o nebunie!. Să revin la problema din ecuaţie. De ce la inceput ne dăm peste cap să impresionăm partenerul? apoi din comoditate, umblăm prin casă cu haine rupte ( să inţeleg că sunt tehnice, să respire printre crăpături). Nu e o păcăleală să te dai prinţesă când tu te dai in vânt să fi o Cenuşăreasă, plină de vopsea, pe semne! . De unde nebunia asta de acomodare prea gravă intre parteneri incât te poţi epila şi cu el in cameră, apoi să-i explici fluxul de amănunte din perioada când eşti pe stop, până unde se trage linia lipsei de respect faţă de celălalt. Eu nu am haine de făcut curat sau lălâi aiurea de casă, pun un tricou şi o pereche de pantaloni normali şi apoi le bag la maşină după ce termin. La jumătate de an, donez la fundaţii o parte de haine pe care nu mai vreau să le port ( s-au decolorat ori nu-mi mai plac), incălţăminte la fel, o arunc sau o dau. Mă sufocă casele pline de mobile şi lucruri nefolositoare, dulapuri pline cu haine să fie acolo dar pe care nu le porţi. Nu ţin antichităţi sau vitrine cu ceştiile alea de cristal veşnic şterse de praf doar să fie admirate. Imi cumpăr haine, le dau pe cele vechi. Nu sunt debara. Femeia incă nu a invăţat să nu mai  cumpere haine pe motive emoţionale ca să compeseze cu zilele rele. Apoi, a incetat să il surprindă pe cel de acasă cu hainele pe care le cumpără, tot pe alea cârpite le poartă. Le ţine până apare pericolul unei colege noi la iubi la servici, atunci scoate rochia aia cu decolteu de rămâne săracul cu gura căscată şi supărat peste doua zile când o asigură ca ea e the one şi lucrurile revin la normal, ascunzând ca o vrajitoare poţiunea nimicitoare contra inamicilor. Câteodata cred că femeia se imbracă pentru aia ştii tu, şi aia de vizavi şi nu pentru cel care ii mai fâlfâie intr-o slabă bătaie fiorul dragostei.

Ştii ce, aruncă toată cârpeala aia nenorocită de care el te acuză că ai la haine de nu are loc să-şi pună singurul costum de ginerică, când tot dulapul e plin de cârpe şi nu de haine pentru un bărbat de ispravă , de impresionat. Lasă-le! chiar dacă ai amintiri, legături emoţionale cu ele, dă foc la tot ce stinge intre voi. Fii la fel ca in prima zi, chiar dacă iţi mai rămane două randuri de rochii de ieşit, cum defapt ai avut atunci şi l-ai câştigat.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

In pat cu duşmanul

physical-intimacy-in-relationships

Femeia este asociată cu emoţia. Fragilă şi empatică.Ea are capacitatea să vorbească liber desprea ceea ce simte şi ceea ce trăieşte. O calitate pe care bărbaţii o adoră şi o urăşte in egală măsură. Bărbatul fuge cat vede cu ochii când este copleşit fără rost, pe un subiect pe care el il consideră banal dar pe ea o răsuceşte şi in cele mai jalnice temeri. Se infioară cu toată fiinţa cand vrăjitoarea din casă iar ii plange pe tricoul lui preferat! pe care ea il percepe murdar şi bun de pus la spălat. Bărbatul nu fuge de comunicare, din contra, ii place să vină acasă, să fie intâmpinat cu bună şi ţie iubitule spus cu o strangere sinceră in braţe şi să povestească impreună. In schimb, el este intâmpinat precum un copil care vine murdar de la joacă şi dezordonat peste măsură. Femeia se plange, bărbatul caută soluţii. Femeia vorbeşte ca să fie ascultată şi nu inţeleasă, bărbatul vorbeşte puţin, acţionează mai mult şi aşteaptă să fie apreciat şi lăudat pentru ceea ce face. Femeia aude ceea ce-i spune şi nu ceea ce arată, ea de multe ori nu vede ceaşca de cafea făcută dimineaţa pentru ea cat va vedea mizeria lăsată in urmă!. In schimb. bărbatul este tocmai opusul. Nu aude toată poleiala de discuţii cat observă că acritura este frumoasă şi cand e nervoasă, şi il innebuneşte de cap umărul ăla lăsat gol când il ceartă cu pasiune. Şi da, bărbatul iubeşte mai mult decat femeia. Doar că femeia se deschide şi vorbeşte, se explică şi se clatină până se pierde pe ea insăşi. Bărbatul trăieşte şi simte mai intens tocmai din acelaşi motiv, fiindcă iubeşte. Acum, nu aruncaţi cu roşii, că pasiunea e una şi iubirea e alta. Una fără alta nu se poate şi bărbatul ştie asta şi nu-i pasă de diferenţe şi asociere, indiferent cum se numeşte, el asta simte, sincer şi fără explicaţii. Ei au această inteligenţă emoţională, chiar şi erotică pe care multe femei o castrează. Bărbatului ii place să fie atins şi asta e de neindurat pentru femei, cine?un obsedat şi călău al sexului frumos. O simplă imbrăţişare pentru el, fără cuvinte, e asemenea unei terapii dupa o zi stresantă sau o problemă care il macină, se simte iubit şi inţeles. Se simte mai liniştit in trafic dacă ea inloc să trăncane şi să dea indicaţii, il ţine de mână. Femeia are o putere extraordinară asupra bărbatului insă puterea de exterminare nu e pentru binele lui, să-mi fie cu iertare sinceritatea. Simpla atingere a femeii iubite e sursa bărbatului de motivare şi putere. Aţi văzut vreodata un bărbat care işi descrie iubita? cu câtă exactitate ştie să descrie o banală gleznă şi un zâmbet ascuns dupa două gropiţe pe care numai el le vede. Bărbatul nu vede femeia ca un obiect sexual ci o fiinţă care il fascinează şi enervează, o lume frumoasă la care el se conectează in momente intime, când devine cel mai vulnerabil şi zăpăcit de indrăgostit fiindcă o are atat de aproape, şi atunci de ce respingerea şi dezgustul?de ce ura pentru un lucru iubit cu discreţie şi adorat. De ce asociam intimitatea cu in pat cu duşmanul, care tot ce vrea e sa facă prăpăd hormonal şi să râdă din două coarne ca i-a pângărit feminitatea, sentimentele, ce mai tura vura, i-a frânt inima. Dar lui nu-i trebuie să ii placă de tine?să aibe sentimente ca şi tine, să aibe inima frântă dacă relaţia e una numai sexuală, el e aşa mitralieră! trage şi incarcă pentru următorul atac. Şi dacă duşmanul eşti chiar tu, cu teroarea la care il supui. Lasă, bărbaţii au nevoie de femei deschise la cap mai mult, şi dacă ajung să se insoare cu aia slabă, superficială şi cu suflet mic(fără frică de Cel de Sus,ok?) e pentru că s-o fi săturat de atâta evlavie moralistă, vrea şi el un om mic şi simplu ca el.

Un comentariu

Din categoria File de jurnal, Fără categorie