Arhive lunare: iunie 2016

Ea nu poate fi impotriva mea căci e de partea mea

3007f9ae549d9a49a8face3a2bb2a020

Acasă, e frumos. Cine a spus că bărbatul preferă să ii zâmbească tablourile din casă şi nu femeia. Cine vrea ca bărbatul să nu fie privit ca o fiinţă umană care vrea şi el să fie iubit, să viseze la o dragoste frumoasă şi să privească seara la stele impreună cu ea. Societatea pune in continuare presiunea pe ei, să devină dacă se poate roboţi. Şi printr-o magie să sufle in măruntul cămin să se tranforme in castelul regesc. Să fremete putere, să indure cuie in picioare şi să conducă lumea in acelaşi timp, să fie lideri, domnule! . Când vine vorba de femei,  să  se transforme rapid in zmei şi lupi care pândesc plăceri carnale şi le ştrangulează femeilor inima precum văduva neagră. Ar părea că unii nici nu mai muncesc, plănuiesc să iasă din intuneric să sperie alte suflete! Să tremure când femeia iese pe stradă şi să poarte haine de oţel să nu o dezbrace nici măcar din priviri. Aşa ne pofteşte societatea să privim omul care dacă femeia ii aşterne palma ei micuţa in al lui, se induioşează să o protejeze de balaurul ala, fantoma aia oricare ar fi. Nu toţi sunt la fel dar o parte din ei iubesc să vină acasă, fiindcă acasă e iubirea, uneori iubirea vieţii lor. Iubesc să fie implicaţi in acele tabieturi impreună şi să i-a parte la viaţa de cuplu. Bărbaţii ajung să se deschidă destul de uşor faţă de femeia in care au incredere şi simt că ea e şi un prieten de nădejde. Ajung să inţeleagă mai repede decât femeia că totul devine mai serios când defectele sunt acceptate şi integrate ca parte din personalitatea lor. Mai putin sunt bărbaţii care vor să schimbe femeia, in iubire se maturizează mai repede dacă iubesc profund şi sunt inţeleşi. Femeia il poate influenţa mult cu iubire dacă vrea să ţină casa. Niciodată un bărbat nu a făcut ceva  cicălit, şi mustrat, pentru lucruri mărunte. Odată iubită, femeia să ia in considerare următoarele aspecte. Femeia este iubită pentru că găteşte vorbe bune de intâmpinare când omul ei drag intră pe uşă, şi nu mustrare. Femeia este iubită fiindcă il odihneşte cu inţelegere şi pricepere când bărbatul ei duce lupte grele in afara căminului. Ea ştie că el se aruncă precum un copil să fie liniştit in braţe când are probleme. El nu ascunde nimic şi nu ezită să se deschidă in faţa ei. Pentru că ea nu se va duce, să cârtească la prieteni, când a plâns ultima oară, de neputinţă, şi nici nu va da de veste pe reţele de socializare secretele pe care el i le-a incredinţat, chiar şi o banală poveste de la servici. Ea va pleca din cercul şi grupul de oameni unde omul ei drag e vorbit de rău. Şi nu va asculta decât de el. Tot el e cel care o va indruma când va avea nevoie. El nu va sta deoparte dacă nu reuşeşte să indeplinească o sarcină. Femeia este iubită nu pentru că miroase casa a curat şi masa e inflorită de bunătăţi ci pentru că il hraneşte cu dragoste sufletească pe bărbat şi il linişteşte cu calmul ei nemărginit, şi bunătatea ei de femeie. O femeie unde cerul e senin şi liniştit, fără urmă de tulburare, e o relaţie fericită. Happy mum, happy family!

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Dragostea neîmpărtăşită

large

Mi-a suportat ani la rând şoaptele, şi rugămintele mele imature. De fiecare dată a venit, când l-am chemat, şi cu inima uşoară şi blândă m-a iertat incă odată. Uneori l-am uitat, ca mai apoi să ma intorc la el cu remuşcări şi indrăzneală să imi fie alături incă odată. Uneori, relaţia noastră era ca un rollercoaster. Nicicând lineară intrucât eram prea ocupată de iubirea narcisistă al ego-ul meu. Il iubeam atât timp cât imi dădea „ceva” şi când imi era bine, fugeam, frenetic ingrată departe de iubirea Lui. Iar el mă primea inapoi şi plângea şi râdea alături de mine din nou. Harul lui de a mă privi cu ochii iubirii şi a aprinde dacă nu puţină lumină, in mintea prea tulburătă, atunci o scânteie de linişte. La despărţire zburam eliberată spre cer. Imi vorbea pe limbajul meu şi strecura pe ascuns putere inloc de slăbiciune in adâncurile mele. Iubirea Lui desăvărşită mă speria şi mă enerva deopotrivă când nu făcea lucrurile pe potriva mea. Iar El, ei bine, a făcut linişte şi m-a iubit in tăcere, nu plecase niciodată dar in liniştea aia, eu l-am auzit şi am ingenuncheat odată cu El să mă rog.Vroiam să invăţ, de la El, bunătatea şi iertarea nesfărşită izvorâtă din iubirea sfântă pentru oameni. Să invăţ să fac linişte in jurul meu când un om imi răspunde cu răutate or indiferenţă la prietenia şi iubirea mea. Să fie exemplu meu pe care să il urmez cu mine in purtare. Dumnezeu e primul exemplu de dragoste neîmpărtăşită! El ne iubeşte necondiţionat şi ne aşteaptă răbdător să il primim in inimă  Nefericirea nu porneşte dintr-o dragoste neîmpărtăşită ci din orgoliu că nu ne oglindim sentimentele asemănatoare, egoismul pe care il pretindem că ni se cuvine, mândria lovită din respingere. Iubirea sfântă pe care o primim şi nu o dăruim inapoi cu recunoştinţă e asemeni sentimentului când anumiţi oameni nu ne plac, iubesc, suportă, nu ne vor in viaţa lor şi noi ii hulim sângerând in mândria şifonată. Sigur, noi nu suntem El dar tot El ne-a invăţat că un omul se schimbă prin propiu exemplu. Aşa cum El incearcă la nesfârşit o calea să ne apropie aşa şi noi trebui să găsim o cale să ii respectăm pe cei care simt diferit faţă de noi. Dragostea neîmpărtăşită doare precum aşteptările nerealiste de la celălalt insă e menită să scoată tot ce e mai bun din noi, să ne facă oameni, mai buni. Respingerea ne dăruieşte lecţia modestiei şi aşa omul se jertfeşte. Pentru că, dacă tu te hotăreşti să reacţionezi cu bine inţelept şi să reverşi acea dragoste in altă parte, iertând pe cel indiferent, cineva iţi va răspunde necontenit. Iubind, il iubeşti pe Dumnezeul din el şi Dumnezeu iţi va răspunde la strigăt. Oare? nu se spune că la sfârşit va fi inceputul!

 

 

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal