Dragostea neîmpărtăşită

large

Mi-a suportat ani la rând şoaptele, şi rugămintele mele imature. De fiecare dată a venit, când l-am chemat, şi cu inima uşoară şi blândă m-a iertat incă odată. Uneori l-am uitat, ca mai apoi să ma intorc la el cu remuşcări şi indrăzneală să imi fie alături incă odată. Uneori, relaţia noastră era ca un rollercoaster. Nicicând lineară intrucât eram prea ocupată de iubirea narcisistă al ego-ul meu. Il iubeam atât timp cât imi dădea „ceva” şi când imi era bine, fugeam, frenetic ingrată departe de iubirea Lui. Iar el mă primea inapoi şi plângea şi râdea alături de mine din nou. Harul lui de a mă privi cu ochii iubirii şi a aprinde dacă nu puţină lumină, in mintea prea tulburătă, atunci o scânteie de linişte. La despărţire zburam eliberată spre cer. Imi vorbea pe limbajul meu şi strecura pe ascuns putere inloc de slăbiciune in adâncurile mele. Iubirea Lui desăvărşită mă speria şi mă enerva deopotrivă când nu făcea lucrurile pe potriva mea. Iar El, ei bine, a făcut linişte şi m-a iubit in tăcere, nu plecase niciodată dar in liniştea aia, eu l-am auzit şi am ingenuncheat odată cu El să mă rog.Vroiam să invăţ, de la El, bunătatea şi iertarea nesfărşită izvorâtă din iubirea sfântă pentru oameni. Să invăţ să fac linişte in jurul meu când un om imi răspunde cu răutate or indiferenţă la prietenia şi iubirea mea. Să fie exemplu meu pe care să il urmez cu mine in purtare. Dumnezeu e primul exemplu de dragoste neîmpărtăşită! El ne iubeşte necondiţionat şi ne aşteaptă răbdător să il primim in inimă  Nefericirea nu porneşte dintr-o dragoste neîmpărtăşită ci din orgoliu că nu ne oglindim sentimentele asemănatoare, egoismul pe care il pretindem că ni se cuvine, mândria lovită din respingere. Iubirea sfântă pe care o primim şi nu o dăruim inapoi cu recunoştinţă e asemeni sentimentului când anumiţi oameni nu ne plac, iubesc, suportă, nu ne vor in viaţa lor şi noi ii hulim sângerând in mândria şifonată. Sigur, noi nu suntem El dar tot El ne-a invăţat că un omul se schimbă prin propiu exemplu. Aşa cum El incearcă la nesfârşit o calea să ne apropie aşa şi noi trebui să găsim o cale să ii respectăm pe cei care simt diferit faţă de noi. Dragostea neîmpărtăşită doare precum aşteptările nerealiste de la celălalt insă e menită să scoată tot ce e mai bun din noi, să ne facă oameni, mai buni. Respingerea ne dăruieşte lecţia modestiei şi aşa omul se jertfeşte. Pentru că, dacă tu te hotăreşti să reacţionezi cu bine inţelept şi să reverşi acea dragoste in altă parte, iertând pe cel indiferent, cineva iţi va răspunde necontenit. Iubind, il iubeşti pe Dumnezeul din el şi Dumnezeu iţi va răspunde la strigăt. Oare? nu se spune că la sfârşit va fi inceputul!

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s