Arhive pe categorii: Doua tari

Inapoi in Ocean

women-love-too-much_jpg

Ea il tinea in brate ca pe singurul lucru ce o retinea in acele locuri. Ea era iubita si iubea la randul ei la fel de mult insa era nefericita. Uneori o supara ideea ca nu ploua, ca nu poate asculta marea linistita si valurile apei ce ei ii placeau atat de mult. Cum poti trai fara apa? cum poti dormi fara sunetul oceanului? E o condamnare. Privea in jur si zambea sec la orasul prea incarcat de zgomot, de oameni grabiti si galagiosi psihic. Ea nu putea fi ca ei. A incercat de cateva ori anemic sa bata soldateste din glas doar sa se adapteze si a fluierat a retragere precum un fotbalist ce rateaza poarta. Era bogata de oameni dar saraca in interior. Nimic parea a avea sens, rost. El o simtea si o intreba la fel de nelinistit ca si ea de ce e mereu agitata, treaza in noapte si ce anume ii provoaca atata suferinta desi ei se iubesc atat de mult. Dar ea stia ca nu va fi niciodata ceea ce vrea sa fie aici in locurile astea intunecate fara viitor. Ea stia ca trebuia sa renunte la un vis pe care o implinea, la dorul nebun de apa si liniste. Eu nu pot fi spectator ! ii spunea lui cand vizionau un meci, uite ca nu pot sa stau nici pe scaun si sa nu gesticulez unde e problema si ce trebui facut iute sa nu piarda scorul. O blasfemie sa-ti arda ochii de pasiune si stai nemiscat uitandu-te. Urma zile de tristete si lacrimi pe ascuns, nu vroia sa-l raneasca si oricum nu reusea sa nu arate ceea ce simte. Atat de mult o iubea incat ii era imposibil sa-i ascunda ceva, o simtea de la celalalt capat al lumii cand nu-i era bine. Si totusi el nu vrea…el vrea aici, el ne vrea aici amandoi, blestemati de locurile astea pline de culori gri. El vroia sa fie fericita si totusi fericirea ei nu-si gasea linistea in cuibul tesut cu fire de iubire dar care o innebunea de zgomot. El nu era vinovat si nici ea , singurul lucru gresit era ca menirea unui spre calea fericirii complete, nu se gasea acolo. Fericirea ei care provenea din pasiunea ei de a alerga kg intregi si distante lungi sa invete cum sa ajunga la linia de sosire, nu era acolo. Apele ei se tulburau si marea o chema la ea, inapoi. Trebuia sa aleaga, inima franta o indura dar nu si pe al lui, privindu-o cum se indeparteaza in larg….

Scrie un comentariu

Din categoria Doua tari

O ploaie . O tara . O poveste

 

 

 

 

I-am-waiting-for-you-only

 

Sunt plecata de un 1 an in locul unde ploaia nu se opreste iar eu iubesc ploaia . Ma surprind oamenii care fug de ea si brusc starea lor interioara devine la fel de plouata . Sunt trista cand nu ma simt bine , cand mi-e dor de casa de iubire dar nu din cauza ploii . Eu iubesc Creatia si frumusetea ei misterioara .

Am ales acest loc linistit fiindca iubesc ploaia , linistea si oamenii calmi . Noi suntem pasionali si explozivi , dragi de noi , romanii , de aceea ne creeam unora altora iaduri insuportabile . Aici e locul unde mi-am gasit linistea sufleteasca , pasiunea mea pt sport ,acel calm al oamenilor pe care il am si eu , ploaia pe care am iubit-o de mica . Si nu am fost un copil depresiv , soarele imi e drag dar ploaia are o anumita enigma care ma atrage .Prin strainii viata pare simpla si complicata in acelasi timp , sa simti ca nu esti a nimanui iti da o anumita siguranta de sine si libertate ca iti apartii in totalitate insa iti e greu fara iubirea parinteasca si dumnezeiasca , acea iubire adevarata si reala . Cu sinceritate , nimeni ( inca ! ) nu m-a judecat pt faptele altora , sunt romanca dar ma defineste altceva , calitatea de om cu bune si cu rele dealtfel . Sunt mandra in felul meu ciudat de propia tara .Am vorbit deschis la tot ce-am fost intrebata  ,nu am incercat sa ascuns gunoi sub pres si nu m-am timorat de propiile neputinte de a ma adapta printre straini cu o altfel de mentalitate si credinta . Am invatat sa ascult si sa recunosc cand nu stiu , iar pt asta nu trebui sa lupt pt nedreptatea ca eu am trait altfel . Am invatat sa ajut fara sa mi ceara ajutorul , cu tot ce am si cu mai putin egoism pt mine .Am invatat ca un om care nu te cunoaste nu sta pe ganduri sa te ajute cu o vorba buna , cu incurajari mai mult decat cei care te cunosc .Am invatat ca daca vrei sa fi respectat trebui sa respecti locul unde esti , sa nu incerci sa creezi o mica romanie in tara altuia , sa nu calci peste traditia si regulile muncite cu mandrie de catre altii . Am invatat ca daca un om gandeste diferit , te apropie .Am invatat ca daca vorbesti frumos ti s-a va raspunde frumos si replici grele ” eu fac ca la mine in cartier , in tara ” nu castigi nimic , omul sfinteste locul e o vorba romaneasca . Am invatat despre credinta fara frica de Dumnezeu si tocmai aceasta lipsa de frica ma stapaneste mai bine in fata slabiciunii .Iubesc ambele tari . Iubesc soarele cat si ploaia . Amandoua au partile lor intunecate , asa cum suntem si noi . O noua poveste nu incepe intotdeauna cu soare , uneori ploaia vesteste soarele din inima . Aici ma simt ca acasa , daca nu ar fi dorul de casa ! . Se spune ca ne intoarcem mereu la prima iubire , asa cum m-am intors pe blogul meu unde plang , rad , ma descarc …oare ma voi intoarce intr-o zi si acasa ? nu stiu .

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine, Doua tari, o singura inima