Arhive pe categorii: File de jurnal

Ea nu poate fi impotriva mea căci e de partea mea

3007f9ae549d9a49a8face3a2bb2a020

Acasă, e frumos. Cine a spus că bărbatul preferă să ii zâmbească tablourile din casă şi nu femeia. Cine vrea ca bărbatul să nu fie privit ca o fiinţă umană care vrea şi el să fie iubit, să viseze la o dragoste frumoasă şi să privească seara la stele impreună cu ea. Societatea pune in continuare presiunea pe ei, să devină dacă se poate roboţi. Şi printr-o magie să sufle in măruntul cămin să se tranforme in castelul regesc. Să fremete putere, să indure cuie in picioare şi să conducă lumea in acelaşi timp, să fie lideri, domnule! . Când vine vorba de femei,  să  se transforme rapid in zmei şi lupi care pândesc plăceri carnale şi le ştrangulează femeilor inima precum văduva neagră. Ar părea că unii nici nu mai muncesc, plănuiesc să iasă din intuneric să sperie alte suflete! Să tremure când femeia iese pe stradă şi să poarte haine de oţel să nu o dezbrace nici măcar din priviri. Aşa ne pofteşte societatea să privim omul care dacă femeia ii aşterne palma ei micuţa in al lui, se induioşează să o protejeze de balaurul ala, fantoma aia oricare ar fi. Nu toţi sunt la fel dar o parte din ei iubesc să vină acasă, fiindcă acasă e iubirea, uneori iubirea vieţii lor. Iubesc să fie implicaţi in acele tabieturi impreună şi să i-a parte la viaţa de cuplu. Bărbaţii ajung să se deschidă destul de uşor faţă de femeia in care au incredere şi simt că ea e şi un prieten de nădejde. Ajung să inţeleagă mai repede decât femeia că totul devine mai serios când defectele sunt acceptate şi integrate ca parte din personalitatea lor. Mai putin sunt bărbaţii care vor să schimbe femeia, in iubire se maturizează mai repede dacă iubesc profund şi sunt inţeleşi. Femeia il poate influenţa mult cu iubire dacă vrea să ţină casa. Niciodată un bărbat nu a făcut ceva  cicălit, şi mustrat, pentru lucruri mărunte. Odată iubită, femeia să ia in considerare următoarele aspecte. Femeia este iubită pentru că găteşte vorbe bune de intâmpinare când omul ei drag intră pe uşă, şi nu mustrare. Femeia este iubită fiindcă il odihneşte cu inţelegere şi pricepere când bărbatul ei duce lupte grele in afara căminului. Ea ştie că el se aruncă precum un copil să fie liniştit in braţe când are probleme. El nu ascunde nimic şi nu ezită să se deschidă in faţa ei. Pentru că ea nu se va duce, să cârtească la prieteni, când a plâns ultima oară, de neputinţă, şi nici nu va da de veste pe reţele de socializare secretele pe care el i le-a incredinţat, chiar şi o banală poveste de la servici. Ea va pleca din cercul şi grupul de oameni unde omul ei drag e vorbit de rău. Şi nu va asculta decât de el. Tot el e cel care o va indruma când va avea nevoie. El nu va sta deoparte dacă nu reuşeşte să indeplinească o sarcină. Femeia este iubită nu pentru că miroase casa a curat şi masa e inflorită de bunătăţi ci pentru că il hraneşte cu dragoste sufletească pe bărbat şi il linişteşte cu calmul ei nemărginit, şi bunătatea ei de femeie. O femeie unde cerul e senin şi liniştit, fără urmă de tulburare, e o relaţie fericită. Happy mum, happy family!

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Dragostea neîmpărtăşită

large

Mi-a suportat ani la rând şoaptele, şi rugămintele mele imature. De fiecare dată a venit, când l-am chemat, şi cu inima uşoară şi blândă m-a iertat incă odată. Uneori l-am uitat, ca mai apoi să ma intorc la el cu remuşcări şi indrăzneală să imi fie alături incă odată. Uneori, relaţia noastră era ca un rollercoaster. Nicicând lineară intrucât eram prea ocupată de iubirea narcisistă al ego-ul meu. Il iubeam atât timp cât imi dădea „ceva” şi când imi era bine, fugeam, frenetic ingrată departe de iubirea Lui. Iar el mă primea inapoi şi plângea şi râdea alături de mine din nou. Harul lui de a mă privi cu ochii iubirii şi a aprinde dacă nu puţină lumină, in mintea prea tulburătă, atunci o scânteie de linişte. La despărţire zburam eliberată spre cer. Imi vorbea pe limbajul meu şi strecura pe ascuns putere inloc de slăbiciune in adâncurile mele. Iubirea Lui desăvărşită mă speria şi mă enerva deopotrivă când nu făcea lucrurile pe potriva mea. Iar El, ei bine, a făcut linişte şi m-a iubit in tăcere, nu plecase niciodată dar in liniştea aia, eu l-am auzit şi am ingenuncheat odată cu El să mă rog.Vroiam să invăţ, de la El, bunătatea şi iertarea nesfărşită izvorâtă din iubirea sfântă pentru oameni. Să invăţ să fac linişte in jurul meu când un om imi răspunde cu răutate or indiferenţă la prietenia şi iubirea mea. Să fie exemplu meu pe care să il urmez cu mine in purtare. Dumnezeu e primul exemplu de dragoste neîmpărtăşită! El ne iubeşte necondiţionat şi ne aşteaptă răbdător să il primim in inimă  Nefericirea nu porneşte dintr-o dragoste neîmpărtăşită ci din orgoliu că nu ne oglindim sentimentele asemănatoare, egoismul pe care il pretindem că ni se cuvine, mândria lovită din respingere. Iubirea sfântă pe care o primim şi nu o dăruim inapoi cu recunoştinţă e asemeni sentimentului când anumiţi oameni nu ne plac, iubesc, suportă, nu ne vor in viaţa lor şi noi ii hulim sângerând in mândria şifonată. Sigur, noi nu suntem El dar tot El ne-a invăţat că un omul se schimbă prin propiu exemplu. Aşa cum El incearcă la nesfârşit o calea să ne apropie aşa şi noi trebui să găsim o cale să ii respectăm pe cei care simt diferit faţă de noi. Dragostea neîmpărtăşită doare precum aşteptările nerealiste de la celălalt insă e menită să scoată tot ce e mai bun din noi, să ne facă oameni, mai buni. Respingerea ne dăruieşte lecţia modestiei şi aşa omul se jertfeşte. Pentru că, dacă tu te hotăreşti să reacţionezi cu bine inţelept şi să reverşi acea dragoste in altă parte, iertând pe cel indiferent, cineva iţi va răspunde necontenit. Iubind, il iubeşti pe Dumnezeul din el şi Dumnezeu iţi va răspunde la strigăt. Oare? nu se spune că la sfârşit va fi inceputul!

 

 

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

A fi o lady nu inseamnă o doamnă căsătorită

elg

Ar fi prea copilăresc să etichetăm o doamnă fiindcă e căsătorită şi are un copil. Ar fi o iluzie să crezi că poţi ascunde decenţa şi eleganţa prin machiaj. Ar fi prea naiv ca hainele să dezvăluie calităţile unui om. Şi totuşi sunt femei care o fac. Sunt doamne care se cred doamne doar pentru că o hârtie dovedeşte asta. Intre mine şi ea, respectul i se cuvine, dacă mai are şi un copil ar trebui să mă dau la o parte să treacă domnia sa. Ce mai contează cum se comportă? ce mai contează bunul simţ, maniere şi eticheta acum că a ajuns o doamnă şi domnul a căzut in plasă. Doamna poate veni in vizită la mine nu numai fără să anunţe dar işi mai şi uită cei 7 ani de acasă…de când m-am căsătorit. Ea işi permite tot felul cu domnul, curăţenia o pune pe seama copilului care face un deranj permanent şi atunci e greu de menţinut inţeleg eu dispoziţia, deci trebui să iert dacă imi dă casa peste cap. De intrat intr-o casă care nu e a ei de ce să se descalţe, să aducă flori sau un vin ca mulţumire pentru invitaţie, te intreabă direct de o bere, de la rece. Nu nu numai că am uitat să fim femei insă am uitat să fim şi o lady cu bun simţ indiferent de statut. Să incepi să inveţi să fi o femeie nu necesită muncă efectivă ci atenţie la ingrijire. A fi o lady e mai mult de atât. E mai mult decât un stil de viată sănătos şi mişcare de trei ori pe săptămână. E mai mult decât un parfum bun şi o pereche de perle frumoase. A fi o lady insemnă să ţii cont de codul bunelor maniere şi de etichetă oriunde te duci fără să pari nenaturală. O lady are intotdeauna o atitudine corectă şi onestă in funcţie de situaţia in care se află. A fi o doamnă inseamnă să ştii cum să te comporţi când mergi in vizită, cum sa te comporţi cu oamenii in general fără să le spui ceea ce vor să audă şi să le faci pe plac doar pentru a te menţine printre ei. A fi o doamnă nu inseamnă că poţi face orice din moment ce ai un copil şi lumea trebui să inţeleagă şi să se dea la o parte, ba mai mult să iţi facă loc cu un covor roşu. Să nu crezi că o doamnă doar pe hârtie merită mai mult respect decât una care e doamnă fără să scrie undeva asta. Să nu crezi că una stă noaptea târziu pe net ca să caute sfaturi pentru căsnicie şi creşterea copilului şi alta doar ca să agaţe bărbaţi. Banii, hainele,statutul şi copilul nu te fac doamnă! să se inţeleagă odată asta că mulţi dintre noi ne-am săturat să suportăm vulgaritatea, grosolănia şi lipsa de respect aşa ziselor doamne. Văd doamne cu copii la restaurant care fac un deranj şi o gălăgie de infern iar noi trebuie să aplecăm capul şi să inţelegem. Văd doamne care işi folosesc copiii ca principală scuză pentru mizeria din casele lor dar in realitate le e lene să strângă. Văd copii care se poartă urât la masă şi cu străinii şi sunt iertaţi fiindcă sunt copii. Văd doamne care blamează bărbatul pe motivul pentru care s-au ingrăşat şi umblă deşanţat in haine largi inloc să işi asume responsabilitatea. Văd doamne mândre tare fiindcă sunt scorpii, şefu in relaţie şi superiorii la locul de muncă. Văd doamne dar nu văd o lady, iată diferenţa. Lady care in cultura britanică era şi este o doamnă cu bune maniere, bine crescută, cultivată, caldă, politicoasă, elegantă in vorbe şi in fapte, domoală la voce şi amabilă in societate cât şi acasă, acum sunt doamnele…căsătorite, şi doar in scris, ca o completare a numelui.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

Marea eleganţă a omului e iubirea

black-and-white-classy-couple-love-Favim.com-2496392

Când aveam 20 de ani, mi se parea fascinant relaţiile care te tulbură, te ameţesc şi te ţin in priză non stop. Avea ceva din euforia indrăgosteli care te orbesc şi te fac să pluteşti aiurea de parcă ai fi prizat un joint. Plecările, revenirile şi gelozia de a cuprinde omul drag cu totul iţi dau impresia că eşti precum un roller coaster. La vârsta asta ai energia necesară de a incasa orice in numele iubirii, ba chiar suficient curaj de a nu te justifica pentru ceea ce trăieşti, tu ştii să faci diferenţa intre bine şi rău insă acel rău te ţine in viaţă, tinereţea iţi permite să mai incerci incă odată deşi il deteşti in sufletul tău. E ca un drog pe care il vrei in doze mărunte dar dese. Chiar şi fără experienţă, este alegerea şi viaţa ta. Că greşeşti ori ba, stai liniştit, nimeni nu va plăti in locul tău, nimeni nu iţi va pansa rănile in locul tău. Niciun om nu te va răni precum te răneşti tu insuţi. Este o experienţă pe care merită să nu te fereşti de ea insă cu o condiţie. Să inveţi ceva din ea şi să nu te arunci in abisul descurajării că nu vei da peste marea dragoste, cândva. Să nu te judeci prea tare pentru aventura ta care te-a invăţat să recunoşti dragostea adevărată. De ce să ne fie ruşine cu oamenii pe care i-am iubit?fie şi intr-un mod nu foarte matur. Experienţa ne defineşte, ne sflefuieşte in interior şi ne maturizează. Dacă unii nu reuşesc sa treacă de pragul indrăgosteli şi nu o transformă in iubire, atât a fost să fie. Ambele pot sfârşi la fel de bine, intr-o zi fără discuţii, insă prima e mai blamată precum un bărbat care se simte confortabil in lumea lui burlacă şi nu inţelege furia femei.

Apoi, dragostea odată incununată e minunată când se intâmplă. Micile neinţelegeri sunt rezolvate mai uşor fiindcă ajungi la acel nivel al maturităţii emoţionale unde te simţi in siguranţă cu tine incât gelozia, posesivitatea şi critica neconstructivă o dizolvi in neant. Inţelegi că nu mai e atât de elegant emoţional să injoseşti pe cineva făcându-l gelos şi astfel il faci să fie mai atent cu tine. Inţelegi că iubirea afirmă libertatea celuilalt şi te bucură să-l vezi fericit in lucrurile lui plăcute. Inţelegi că nesimţirea nu işi are locul precum un stil de viaţă sănătos unde nu dormi cu ceafa de porc sub pernă dacă inţelegi ce vreau să spun. Inţelegi că marea dragoste e marea eleganţă a omului, a bunelor sale maniere unde invaţă să se comporte frumos aşa cum o face in societate. Căci nu se poate să te porţi urât cu oamenii care te servesc in restaurant şi să fi zahăr in relaţie. Chiar nu se poate, dragostea adevărată intotdeauna te schimbă in bine, se oglindeşte in tine!

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

A nu te simţi inferior este intr-adevăr o decizie, inţeleaptă

tumblr_njb0a4N4NH1sooeoqo1_1280

Cineva spunea că viaţa constă in alegeri şi nu după cum iţi este dat. A iubi pe cineva din tot sufletul cu toate că te poate răni, trăda, abandona, este o alegere. A dărui tot ce ai mai bun este o alegere voluntară şi nu sclavagism, te forţează cineva?. Lucrăm sau studiem in ţări străine insă avem pretenţia ca diferenţele culturale să se adapteze la ale noastre, să avem aceleaşi servicii precum sunt in ţara natală şi oamenii să ne asemene ca semenii noştri din locul de unde am venit. Fiindcă aşa ceva este imposibil, majoritatea se simt inferiori ori daţi la o parte, străini printre străini! . Ori a fi un străin inseamnă că eşti diferit, nu mai prejos, ce ruşinos să nu ne acceptăm aşa cum suntem. Străinătatea ca şi iubirea, te maturizează. Inveţi o altă limbă, intens, până când realizezi că o poţi pierde pe cea natală. Devii atât de preocupat şi absorbit in noua viaţă incât nu te mai recunoşti. La fel ca şi in iubire, vrei să fi plăcut, acceptat şi inconjurat de oameni, să fi iubit, nu-i aşa?. Dar străinul le are pe ale lui şi e politicos cu tine, te ajută, uneori te ascultă insă undeva simţi distanţarea sufletească, te simţi folosit. In cursa nebună de a fi acceptaţi, uităm să fim doar noi inşine, cu stângăcile noastre şi cu defectele noastre care ne fac atat de umani. De aceea unii se intorc acasă cu bani şi revoltaţi, alţii cu experienţe şi lecţii. Mai puţin in relaţiile unde bărbatul se intoarce falit şi supărat pe bună dreptate 🙂

Realizez că străinătatea m-a schimbat..in bine, ca şi relaţia pe care o vedeam fără căpătâi la sfârşit.Ba mai mult, unele lecţii se leagă intre ele şi toate duc la aceeaşi concluzie: totul e o decizie, personală. Nu mai simt superficialitate in mine, victimizare când lucrurile merg prost, mă gândesc mai intâi la acţiunile mele intainte să judec o situaţie. Plecarea din relaţie ca sursa principală de nefericire o percep azi ca o simplă neputinţă de a mai repara ceva ce era rupt fiindcă iubirea nu mai exista, inţelegerea nu se mai aşterna intre noi şi priorităţile erau total incompatibile.Indiferent de bunătatea sufletului, frumuseţea care nu lipsea, capacitatea de a trece prin toate, iubirea noastră individuală pentru noi inşine era la pământ.Fără iubirea de sine, rezultate nu vor fi, indiferent câţi sapi tu să fie bine. Ai observat, că aflându-te intr-o ţară străină, starea ta interioră determină cel mai bine cât de bine te vei simţi acolo? fie şi in vacanţă?  la fel e şi in relaţie. Inferioritatea apare din instrăinarea de sine, deconectarea cu tine. Nu iţi e bine! in preajma celorlaţi te simţi mai singur decât eşti in realitate. Tot din jurul tău iţi este străin şi pustiu, că e in relaţie, acasă sau in străinătate. Să ne inţelegem că nu sufăr de o naivitate incredibilă, ştiu că sunt oameni care te pun la incercare, care te pot face să te simţi de tot plânsul ori să fi tratat ca pe o opţiune temporară. Este alegerea ta, a mea, dacă le dai puterea ta şi ii laşi să te facă să te simţi inferior. Este alegerea ta cum răspunzi in faţa incercărilor. Este alegerea ta dacă pleci sau rămâi. Pentru că, la final, iubirea ta de sine ţine de bun simţ!

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

Arena conjugală

Friendship wins. Two confident tennis players shaking hands and smiling while standing near the tennis net Intrebarea nu e cine nu se ceartă in relaţie căci nu există relaţie să domine armonia şi inţelegerea tot timpul. Intrebarea e cine se impacă? cine stă de vorbă cu iubi şi nu de vorbă cu poveşti. Câţi au reuşit să inţeleagă că vor avea parte toată viaţa de momente tensionate şi de un om care in unele momente nu se mai recunoşte pe sine, nu mai găseşte motivele reale de a lupta ori de a preţui ceea ce are. Cine a câştigat lupta cu sine şi in loc de a visa la o relaţie de zahăr unde neapărat te va tratata nemaipomenit ( la inceput !) te va iubi mai mult decât omul de acasă. Câţi rostesc ştiu că ne vom confrunta cu tot felul de situaţii mai puţin plăcute şi nu vom fi pe aceasi lungime de undă dar voi incerca să inţeleg un punct de vedere diferit pe care il voi respecta, vom găsi o soluţie impreună. Poate puţini, poate mulţi. Credem că inlocuirea ne aduce automat şi o schimbare in bine, greşit. Inlocuirea sau schimbarea decorului cu altcineva nu inseamnă automat şi schimbarea de sine. Tocmai de aceea eu cred că o ceartă nu inseamnă neapărat ceva negativ ci un lucru care se vrea schimbat in noi, poate o atitudine imatură intr-o situaţie, poate un mod de a percepe un lucru fără a ţine cont de părerea partenerului. Cearta a trebui să insemne reflexie. Cuplurile frumoase se maturizează impreună, ei se pot suporta unul pe celălalt chiar şi in momente urâte, fiindcă aşa au hotârât. Sigur că putem invăţa o groază intalnind cât mai multe tipuri de oameni şi relaţii. dar tot in acelaţi punct ajungi in care te intrebi dacă rămâi sau pleci, indiferent cu cine eşti. Nu se poate să nu realizezi că schimbare vine de la tine şi de aceea orice schimbare/atitudine il influenţează pe celălalt. Nu se poate să tot schimbi parteneri şi să dai vina tot pe ei, chiar nu are sens. Şi atunci, stând aşa pe prispă, de ce nu ai trage un pic mai tare şi ai intări relaţia pe care o ai prin a face o schimbare şi a produce o schimbare acolo unde nu merge bine. Cu cât ne certăm mai mult, cu atât inţelegem că ne cunoaştem partenerul tot mai puţin şi relaţia pentru care nu depunem efortul necesar să meargă. Căci intotdeauna sfârşim gandindu-ne la ce ar fi dacă facem aia şi aia, şi uite cât de orb am fost, ce simplu era dacă eram totuşi atent la ce-mi reproşa. Nu ştiu, lucrurile ar trebui să vină natural ca şi soluţiile de a ieşi dintr-o situaţie neplăcută. Insă noi ripostăm cu şi mai multe reproşuri, cu incăpăţânări inutile. Nu aş putea să numesc să laşi de la tine ci de a găsi un sens bun in ceva rău. Poţi merge odată in locurile unde ii plac lui ori participi la o activitate căruia ii face placere şi incerci să-i inţelegi lumea prin ochii lui, altădată va incerca la rândul lui să facă la fel, de exemplu. Nu trebui să existe impăcări de tu câştigi, eu pierd. Vorba titlului cărţii „Schimbând gândirea, iţi schimbi viaţa”

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Politeţea şi corectitudinea la englezi

20160219_145605 Azi am lucrat un pic in Kingston on Soar, un sătuc superb incărcat de frumuseţe. M-am răsfăţat pe aleeile curate din Kingston Hall inconjurat de căsoaie imense de parcă ai aterizat la palat. Şi nu e greşit ce spun, odată a trăit un baron aici. Dacă nu ştiaţi, englezii ţin foarte mult la politeţe, la un rang de bezele de zâmbete foarte inalt. Prin anumite locuri, te salută cu sir şi madam şi e important ca străin sa inveţi să saluţi şi tu frumos , să-ţi ceri scuze şi să mulţumeşti ca pe Tatăl Nostru, acest aspect e un must. Englezii sunt politicoşi, te ajută cu informaţii, ghidare şi in general sunt săritori dar reci ( simţi că sunt umani dar nu pun căldură in cuvinte). E locul unde se bea ceai şi ţi se oferă ceai cu doi biscuiţi sau scones cu unt. Nu locuiesc de un 1 an aici să spui că nu e aşa. Sistemul de invăţamânt e mult mai superior decât al nostru iar rata plagiatului e foarte mică. De la copii mici la studenţi mari, sunt testaţi contra plagiatului inainte să predea o lucrare iar examenele nu ţi le corectează doar profii ci merg la exam boarding să testeze corectitudinea profesorului şi a studentului, bineinţeles. Se depun cereri inainte să predai o lucrare de facultare in care semnezi ca fiind propia lucrare şi nu plagiată şi apoi e scanată să vadă dacă e aşa. La şcoală ai un tutore sau mentor care te ajută permanent şi nu pun preţ pe cantitatea de informaţii cat pe calitatea unei lecţii şi creativitatea studentului de a-şi spune propia părere şi gandire. Apoi. nu există slujbe pe pile sau linguşiri pe lângă şefu ori profa, ce vrei tu să fi diferit privit. Din contră, e un comportament pe care nu il tolerează. In mijloace de transport, ceri frumos un bilet de călătorie şi neapărat mulţumeşti la primire cat şi la coborâre. Nu s-a purtat nimeni urât cu mine până acum fiindcă sunt româncă insă nu locuiesc in Londra. Nu-mi place Londra, e murdară, gălăgioasă şi agitată şi incredibil de scumpă, acolo supravieţuieşti dacă eşti in stare să faci orice, da orice şi nici nu rămai lunar cu bani de buzunar. Un bilet zilnic pe transport, dai 3, 50 lire! Aşa am invăţat că bicicleta e mult mai bună, uneori, iar biciclişti tot sunt, alergatul şi ciclismul e ceva normal aici. Nu sunt câini pe străzi, gunoaie şi dacă nu locuieşti in Londra, in general e linişte. Copiii nu ies la poartă ci in parc, nu bat mingea cu vecinii şi nici nu prea se poartă tabietul ăsta. Magazinele se inchid devreme iar sâmbăta şi duminica, doar dimineaţa, in general după 6 cam e peste tot inchis iar 11 in weekend la fel. Pe stradă dacă te pierzi, iţi sar cel puţin două persoane să te ajute şi  la fiecare pas toată lumea iţi zâmbeşte, repet e foarte importantă politeţea. Dacă eşti serios şi munceşti, primeşti pe măsură, faptul că despre români se spune că muncesc „ca sclavii” la străini, e afirmaţia unui frustrat care stă beat prin bordele şi munceşte când are chef dar loveşte in cel care indrăzneşte să nu se umilească in propia ţară pt un job de nimic. Mai mult, unele facultăţi au contracte cu anumite firme in scopul de a ajuta studenţii să se angajeze mai uşor după ce termină facultatea. Iar la servici, păi toată lumea munceşte din greu şi porneşte de la zero, dacă eşti tu aşa muncitor stai tu liniştit că nu te dă afară ori primeşti bani puţini fiindcă eşti român. Nicăieri nu umblă câinii cu covrigi in coadă, să fim serioşi şi realişti. Şi nu in ultimul rând mai putin frustraţi pe munca altuia. Mai degraba românii de român se ia şi il tratează urât, ii răspunde cu sinceritatea aia francă mojică. Aici, cu siguranţă nu e paradisul din poveşti şi nu sunt probleme, ba sunt, dar ei se pare că au o rezilienţă grozavă in faţa adversităţii şi doresc cu ardoare să pastreze tradiţia de a fi politicos. Uneori habar nu am cum să mă comport când revin in ţară, parcă văd numai feţe incruntate şi intunecate, un prieten chiar mi-a atras atenţia să nu mai zâmbesc aşa aiurea la toţi dubioşii de pe stradă şi ce imi veni? să o intreb pe tanti aia unde e staţia X. De ce ma hlizesc cu ăla pe o chestie funny, nici măcar nu il cunosc, sigur nu e ok.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal