Arhive pe categorii: Ganduri

A fi o lady nu inseamnă o doamnă căsătorită

elg

Ar fi prea copilăresc să etichetăm o doamnă fiindcă e căsătorită şi are un copil. Ar fi o iluzie să crezi că poţi ascunde decenţa şi eleganţa prin machiaj. Ar fi prea naiv ca hainele să dezvăluie calităţile unui om. Şi totuşi sunt femei care o fac. Sunt doamne care se cred doamne doar pentru că o hârtie dovedeşte asta. Intre mine şi ea, respectul i se cuvine, dacă mai are şi un copil ar trebui să mă dau la o parte să treacă domnia sa. Ce mai contează cum se comportă? ce mai contează bunul simţ, maniere şi eticheta acum că a ajuns o doamnă şi domnul a căzut in plasă. Doamna poate veni in vizită la mine nu numai fără să anunţe dar işi mai şi uită cei 7 ani de acasă…de când m-am căsătorit. Ea işi permite tot felul cu domnul, curăţenia o pune pe seama copilului care face un deranj permanent şi atunci e greu de menţinut inţeleg eu dispoziţia, deci trebui să iert dacă imi dă casa peste cap. De intrat intr-o casă care nu e a ei de ce să se descalţe, să aducă flori sau un vin ca mulţumire pentru invitaţie, te intreabă direct de o bere, de la rece. Nu nu numai că am uitat să fim femei insă am uitat să fim şi o lady cu bun simţ indiferent de statut. Să incepi să inveţi să fi o femeie nu necesită muncă efectivă ci atenţie la ingrijire. A fi o lady e mai mult de atât. E mai mult decât un stil de viată sănătos şi mişcare de trei ori pe săptămână. E mai mult decât un parfum bun şi o pereche de perle frumoase. A fi o lady insemnă să ţii cont de codul bunelor maniere şi de etichetă oriunde te duci fără să pari nenaturală. O lady are intotdeauna o atitudine corectă şi onestă in funcţie de situaţia in care se află. A fi o doamnă inseamnă să ştii cum să te comporţi când mergi in vizită, cum sa te comporţi cu oamenii in general fără să le spui ceea ce vor să audă şi să le faci pe plac doar pentru a te menţine printre ei. A fi o doamnă nu inseamnă că poţi face orice din moment ce ai un copil şi lumea trebui să inţeleagă şi să se dea la o parte, ba mai mult să iţi facă loc cu un covor roşu. Să nu crezi că o doamnă doar pe hârtie merită mai mult respect decât una care e doamnă fără să scrie undeva asta. Să nu crezi că una stă noaptea târziu pe net ca să caute sfaturi pentru căsnicie şi creşterea copilului şi alta doar ca să agaţe bărbaţi. Banii, hainele,statutul şi copilul nu te fac doamnă! să se inţeleagă odată asta că mulţi dintre noi ne-am săturat să suportăm vulgaritatea, grosolănia şi lipsa de respect aşa ziselor doamne. Văd doamne cu copii la restaurant care fac un deranj şi o gălăgie de infern iar noi trebuie să aplecăm capul şi să inţelegem. Văd doamne care işi folosesc copiii ca principală scuză pentru mizeria din casele lor dar in realitate le e lene să strângă. Văd copii care se poartă urât la masă şi cu străinii şi sunt iertaţi fiindcă sunt copii. Văd doamne care blamează bărbatul pe motivul pentru care s-au ingrăşat şi umblă deşanţat in haine largi inloc să işi asume responsabilitatea. Văd doamne mândre tare fiindcă sunt scorpii, şefu in relaţie şi superiorii la locul de muncă. Văd doamne dar nu văd o lady, iată diferenţa. Lady care in cultura britanică era şi este o doamnă cu bune maniere, bine crescută, cultivată, caldă, politicoasă, elegantă in vorbe şi in fapte, domoală la voce şi amabilă in societate cât şi acasă, acum sunt doamnele…căsătorite, şi doar in scris, ca o completare a numelui.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

Trei intr-un pat

classsz

Amantele sunt acele fiinţe care au avut o problemă emoţională cu tăticu. Fie că au fost abandonate ori doar neglijate, poziţia de amantă le oferă paradoxal şansa de a jongla intre două lumi aşa cum au fost in relaţia cu tatăl. Tata e primul bărbat in viaţa femeii iar când acesta nu ii oferă dragostea şi repere bune in general despre viaţă, ea va avea probleme ca adult să lege o relaţie serioasă cu ei, bărbaţii. Posibil cei insuraţi sunt victime slabe şi usor influenţabile ceea ce oferă amantei putere, acel control pe care nu l-a avut in relaţia cu tata. Poate că vrea să se răzbune fiindcă e rănită din relaţia parentală disfuncţională. Motivele sunt vaste. Consecinţele sunt dureroase. Ele nu au nimic in plus faţă de cea oficială, dacă problemele emoţionale nu se i-au in calcul. Ele au de dat! şi de pierdut. Rareori cea oficială iese ciufulită la final de toată lumea. Rareori o femeie inşelată nu invaţă nimic despre ea. Un bărbat nu poate rezista lângă mărimi perfecte mai mult de câteva ore, pe ceas, să fim serioşi. Amantele au in minus dacă asta e problema.Ele trăiesc adevarata nefericire. Ele suferă de neiubire. Ce putem noi invaţa de la ele? inainte de a fi supăraţi că sunt oportuniste şi călcătoare de cadavre. Aşa cum le condamn şi eu uneori, recunosc, poate greşesc, poate nu inţeleg incapacitatea de a nu cere ajutor specializat. Noi putem invaţa de la ele, să avem permanent grijă de ingrijirea trupului, şi să nu uităm să mai fim şi femei inainte de orice. E vital să ne respectăm inainte să ne bată cineva obrazul şi patul, după caz. Amanta ştie prea bine că pasiunea e importantă şi e goală in relaţia cu soţia/iubita lui. Amanta il admiră! Iar admiraţia intreţine pasiunea, de altfel, nu e aia posesivă să obţină ceva. E aia de la distanţă şi uneori sinceră, poate e bun tată ori profesionist in profesia lui. Amanta aprinde pasiunea insă stinge iubirea totodată. Imi povestea odată o femeie fiind amantă că, amantul ei deşi nu se inţelegea cu soţia lui, viaţa fără ea o vedea pierdută. Spunea că, intotdeauna vorbea frumos despre soţia lui deşi căsnicia lor se pierduse iar el practic o vedea pe soţia lui in ea in varianta cum era odată. Am intrebat-o de ce nu a mers la un terapeut ceva dacă tot o iubea aşa tare pe soţia lui, iar amica asta a mea a specificat că aşa a ales el să atragă atenţia crezând că aşa o va apropia mai tare pe soţia lui de el??!

Poate că amantele uneori par ar avea inimă de piatră dar ele nu numai că trăiesc o relaţie bolnăvicioasă, mai sunt şi bolnave emoţional. Femeile care au uitat să intreţină iubirea fiind ocupate ar trebui să se trezească din comoditate.Iar bărbaţii care au uitat să apeleze la bun simţ inainte să inşele, ar trebui să inveţe ca dragostea nu e o garanţie permanentă. Ea trebui ingrijită, refreshuită şi preţuită.

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

Marea eleganţă a omului e iubirea

black-and-white-classy-couple-love-Favim.com-2496392

Când aveam 20 de ani, mi se parea fascinant relaţiile care te tulbură, te ameţesc şi te ţin in priză non stop. Avea ceva din euforia indrăgosteli care te orbesc şi te fac să pluteşti aiurea de parcă ai fi prizat un joint. Plecările, revenirile şi gelozia de a cuprinde omul drag cu totul iţi dau impresia că eşti precum un roller coaster. La vârsta asta ai energia necesară de a incasa orice in numele iubirii, ba chiar suficient curaj de a nu te justifica pentru ceea ce trăieşti, tu ştii să faci diferenţa intre bine şi rău insă acel rău te ţine in viaţă, tinereţea iţi permite să mai incerci incă odată deşi il deteşti in sufletul tău. E ca un drog pe care il vrei in doze mărunte dar dese. Chiar şi fără experienţă, este alegerea şi viaţa ta. Că greşeşti ori ba, stai liniştit, nimeni nu va plăti in locul tău, nimeni nu iţi va pansa rănile in locul tău. Niciun om nu te va răni precum te răneşti tu insuţi. Este o experienţă pe care merită să nu te fereşti de ea insă cu o condiţie. Să inveţi ceva din ea şi să nu te arunci in abisul descurajării că nu vei da peste marea dragoste, cândva. Să nu te judeci prea tare pentru aventura ta care te-a invăţat să recunoşti dragostea adevărată. De ce să ne fie ruşine cu oamenii pe care i-am iubit?fie şi intr-un mod nu foarte matur. Experienţa ne defineşte, ne sflefuieşte in interior şi ne maturizează. Dacă unii nu reuşesc sa treacă de pragul indrăgosteli şi nu o transformă in iubire, atât a fost să fie. Ambele pot sfârşi la fel de bine, intr-o zi fără discuţii, insă prima e mai blamată precum un bărbat care se simte confortabil in lumea lui burlacă şi nu inţelege furia femei.

Apoi, dragostea odată incununată e minunată când se intâmplă. Micile neinţelegeri sunt rezolvate mai uşor fiindcă ajungi la acel nivel al maturităţii emoţionale unde te simţi in siguranţă cu tine incât gelozia, posesivitatea şi critica neconstructivă o dizolvi in neant. Inţelegi că nu mai e atât de elegant emoţional să injoseşti pe cineva făcându-l gelos şi astfel il faci să fie mai atent cu tine. Inţelegi că iubirea afirmă libertatea celuilalt şi te bucură să-l vezi fericit in lucrurile lui plăcute. Inţelegi că nesimţirea nu işi are locul precum un stil de viaţă sănătos unde nu dormi cu ceafa de porc sub pernă dacă inţelegi ce vreau să spun. Inţelegi că marea dragoste e marea eleganţă a omului, a bunelor sale maniere unde invaţă să se comporte frumos aşa cum o face in societate. Căci nu se poate să te porţi urât cu oamenii care te servesc in restaurant şi să fi zahăr in relaţie. Chiar nu se poate, dragostea adevărată intotdeauna te schimbă in bine, se oglindeşte in tine!

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

A nu te simţi inferior este intr-adevăr o decizie, inţeleaptă

tumblr_njb0a4N4NH1sooeoqo1_1280

Cineva spunea că viaţa constă in alegeri şi nu după cum iţi este dat. A iubi pe cineva din tot sufletul cu toate că te poate răni, trăda, abandona, este o alegere. A dărui tot ce ai mai bun este o alegere voluntară şi nu sclavagism, te forţează cineva?. Lucrăm sau studiem in ţări străine insă avem pretenţia ca diferenţele culturale să se adapteze la ale noastre, să avem aceleaşi servicii precum sunt in ţara natală şi oamenii să ne asemene ca semenii noştri din locul de unde am venit. Fiindcă aşa ceva este imposibil, majoritatea se simt inferiori ori daţi la o parte, străini printre străini! . Ori a fi un străin inseamnă că eşti diferit, nu mai prejos, ce ruşinos să nu ne acceptăm aşa cum suntem. Străinătatea ca şi iubirea, te maturizează. Inveţi o altă limbă, intens, până când realizezi că o poţi pierde pe cea natală. Devii atât de preocupat şi absorbit in noua viaţă incât nu te mai recunoşti. La fel ca şi in iubire, vrei să fi plăcut, acceptat şi inconjurat de oameni, să fi iubit, nu-i aşa?. Dar străinul le are pe ale lui şi e politicos cu tine, te ajută, uneori te ascultă insă undeva simţi distanţarea sufletească, te simţi folosit. In cursa nebună de a fi acceptaţi, uităm să fim doar noi inşine, cu stângăcile noastre şi cu defectele noastre care ne fac atat de umani. De aceea unii se intorc acasă cu bani şi revoltaţi, alţii cu experienţe şi lecţii. Mai puţin in relaţiile unde bărbatul se intoarce falit şi supărat pe bună dreptate 🙂

Realizez că străinătatea m-a schimbat..in bine, ca şi relaţia pe care o vedeam fără căpătâi la sfârşit.Ba mai mult, unele lecţii se leagă intre ele şi toate duc la aceeaşi concluzie: totul e o decizie, personală. Nu mai simt superficialitate in mine, victimizare când lucrurile merg prost, mă gândesc mai intâi la acţiunile mele intainte să judec o situaţie. Plecarea din relaţie ca sursa principală de nefericire o percep azi ca o simplă neputinţă de a mai repara ceva ce era rupt fiindcă iubirea nu mai exista, inţelegerea nu se mai aşterna intre noi şi priorităţile erau total incompatibile.Indiferent de bunătatea sufletului, frumuseţea care nu lipsea, capacitatea de a trece prin toate, iubirea noastră individuală pentru noi inşine era la pământ.Fără iubirea de sine, rezultate nu vor fi, indiferent câţi sapi tu să fie bine. Ai observat, că aflându-te intr-o ţară străină, starea ta interioră determină cel mai bine cât de bine te vei simţi acolo? fie şi in vacanţă?  la fel e şi in relaţie. Inferioritatea apare din instrăinarea de sine, deconectarea cu tine. Nu iţi e bine! in preajma celorlaţi te simţi mai singur decât eşti in realitate. Tot din jurul tău iţi este străin şi pustiu, că e in relaţie, acasă sau in străinătate. Să ne inţelegem că nu sufăr de o naivitate incredibilă, ştiu că sunt oameni care te pun la incercare, care te pot face să te simţi de tot plânsul ori să fi tratat ca pe o opţiune temporară. Este alegerea ta, a mea, dacă le dai puterea ta şi ii laşi să te facă să te simţi inferior. Este alegerea ta cum răspunzi in faţa incercărilor. Este alegerea ta dacă pleci sau rămâi. Pentru că, la final, iubirea ta de sine ţine de bun simţ!

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

Iubirea de sine, cărţile

Ce iubeşti cel mai mult ?şi iţi aduce liniştea?

– Cărţile!

iubirea de cartiCărţile m-au mângaiat noapte de noapte când m-am simţit cel mai cumplit de una singură. Ele au fost răspunsul când am alergat după ajutor. Cărţile m-au ajutat să mă descopăr când doar in ele aveam incredere. In cărţi mi-am găsit liniştea. Din cauza cărţilor citite am luat note bune şi am fost premiată la sfârşit de an. Pe ele le-am ţinut in braţe ca pe un prieten statornic şi neclintit în furtuni. Oriunde merg, simt nevoia să ajung la bibliotecă sau librărie să ating o carte, să răsfoiesc o pagină ca şi cum îmi dă forţa. În faţa lor aş ingenuncha fără temeri. Ele sunt permanent în viaţa şi in geanta mea. Relaţia mea cu ele e precum relaţia cu Dumnezeu, am nevoie sa cred in ele ca să mă inţeleg pe mine. Citind, te educi mental şi spiritual. Atât timp cât am cărţi, nu mă simt singură. Am citit nebuneşte şi tot ce am prins, în mână. Şi nu din snobism să par mai deşteaptă decât sunt, căci ştii? eu lucrez cu mine să nu depind de tine, citesc să pot şti cum să-mi port de grijă. Tânjesc să mă impresionez cu variante bune din mine. Vreau cărţi, teancuri şi biblioteci. Azi mă aşez în băncuţa de la şcoală, în rochiţa roşie şi cu fundiţă şi apuc stiloul atent să scriu ” şţăâî ” din nou cu emoţie. Cărţile, prima dragoste care doare 🙂

Auzi ploaia? închide umbrela şi deschide cartea

Ceaiul de mentă e al meu .

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri

Te-ai schimbat

tumblr_mcvfwestni1re0etso1_500  Ai dreptul sa ma judeci si sa critici ceea ce consideri tu ca sunt. Ai dreptul sa-ti creezi propia opinie, ai dreptul sa alegi cum sa te porti cu mine,ai dreptul sa nu ma placi, e dreptul tau sa ma minti oricat m-as infiora eu ca asa ceva nu se cuvine. Eu nu pot sa fi tu, iar tu nu poti fi eu. Este insa dreptul meu sa te ignor, sa nu ripostez contra unor opinii total haotice.Este dreptul meu sa ma apar, fugind de tine! imi asum responsabilitatea confesiunilor personale si n-am sa te conving ca poate sapand groapa altuia, cazi si singur in ea. Da, este dreptul meu sa-mi vad de viata de mea cand intalnesc un om ca tine. Acum mi-am inteles pozitia si greseala.Ti-am dat prea multa importanta in trecut si n-ai facut decat sa ma obosesti luandu-te serios in seama. Am inteles ca oamenii ca tine se hranesc cu increderea in sine doar daca lovesc in oamenii cazuti jos altfel e prea mult pt tine sa te increzi in propiile forte si asa ca o ventuza extragi seva de energie din altul. As vrea sa ma crezi ca m-ai invatat cum sa fiu indiferenta cand ma vorbesti de rau . Ai dreptate cand spui ca doar am fost prieteni, eu ti-am fost prietena si te-am ascultat prea mult. Acum lasa-ma in nemernicimea mea sa ma bucur de prieteni adevarati. Te tii scaiete de mine sa prinzi momentul cand imi merge rau, cand gresesc doar ca sa ma testezi cum nu o sa plang eu si cum din nou am sa bucur ca tie iti merge bine.Iti pare rau ca sunt bine, acum. Iti pare de neiertat tot ce fac eu . Am ajuns sa te cunosc bine sau eu m-am schimbat? sa fiu eu de vina pentru raceala mea fata de tine?. Nu m-ai raspuns niciodata la intrebarea mea.

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

Exercitiu de instrainare


Recunosc ca am trait frica de singuratate in toate formele ei psihologice , insa nu m-a preocupat indeajuns sa sap adanc in mine de unde provine cauza . Am amanat relatii sortite esecului din cauza singuratatii , am tinut oameni langa mine prostesc alaturi cand stiam ca nu sunt fericita in preajma lor si legaturile noastre sunt compromisuri preste compromisuri si foarte putin natural , de la sine . Nu am sa spun ca ma umflu in mine de bunatate ( care dealtfel uneori e prostie ) si ca un bun crestin nu le-am gresit cu nimic .Pot condamna lipsa sinceritatii pentru care am trait amagirea iluziei . Mi-am spus multe minciuni sa pot trece peste si uneori a functionat pana am fost capabila sa vad realitatea fara sa ma darame brusc dezamagirea .Dezamagirea din onglinda cand realizezi ca ti-ai micsorat standardele si asteptarile tale sunt marunte fata de ceea ce meriti . Cum sa ai incredere in tine cand esti inconjurat de oameni care te fac sa cobori cu geamantanul un etaj mai jos ca sa nu zbierati unii la altii intre etaje , doar comunicarea e cheia unei relatii eficiente . Tie ti-e frica , daca te-ai elibera si ai spune ceea simti inseamna ca esti pregatit sa-ti asumi riscul sa ramai singur , parasit . Tocmai aceasta temere e cauza alegerilor gresite ! o spun chiar eu , avand foarte mult succes la viata mea . Sau sa crezi ca fata/baiatul ala frumos se uita la unul ca tine cand tu ai ars ca o lumanarea de dragul unui ciot de candela . E ciudata aceasta anxietate si cum te face sa pierzi controlul asupra ta si sa vezi o realitate distorsionata . Chiar si gestul de a fi parasit, abandonat, te schimba intr-un alt om , care executa lucruri pe care odata nu le-ar fi facut sau gesturi prostesti sa nu ramana singur. Da , e oribila senzatia de a te simti a nimanui si gol in interior dar cu siguranta mai dureros te simti ratacit si gol cu oameni langa tine , nepotriviti . Prima te face mai puternic , a doua te slabeste pana ajungi o umbra . E o lectie de viata , nu te speria cand ti-e frica , mergi inainte si se va mai dizolva din ea . Trebui infruntata orice problema . Chiar cu riscul de a ramane singuri pe lume . Am invatat sa am curaj in frica , sa ma ridic si sa vorbesc cand ceva nu-mi place , sa accept ca gresesc si asta e ok daca pot invata ceva . Ca religia a fost aleasa si nu am ales-o si e timpul sa cred in credinta mea , nescrisa nicaieri . Oricum societatea nu va accepta ca detii controlul si preferi sa gandesti inainte sa urmezi ceva , sa cumperi ceva si sa pui la indoiala profesionalismul lor , adica pe scurt, refuzul de a fi papusar de dragul unei frici . Acei oameni care ii vezi ca pozeaza in mai morali si cinstiti ca tine fii sigur ca in ei tremura frica de a descoperi ca sunt imperfecti si intunericul nu ocoleste pe nimeni si tocmai aceasta dependenta de a ne pune la punct ii alunga de singuratate . Daca te-ai instraina intr-o zi , cati ar alerga dupa tine ? cati nu ar stramba din nas cand nu le mai faci pe plac? cat timp i-ar lua omului care te iubeste extraordinar de mult si de…ocupat sa (nu) petreaca timp cu tine sa realizeze ca ai plecat , cel putin sufleteste din viata lui .tumblr_ma2f9mOKxx1rfwc9mo1_250Cati oameni mai raman in viata ta depinde de numar zilelor cat te mai minti pe tine.

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri