Politeţea şi corectitudinea la englezi

20160219_145605 Azi am lucrat un pic in Kingston on Soar, un sătuc superb incărcat de frumuseţe. M-am răsfăţat pe aleeile curate din Kingston Hall inconjurat de căsoaie imense de parcă ai aterizat la palat. Şi nu e greşit ce spun, odată a trăit un baron aici. Dacă nu ştiaţi, englezii ţin foarte mult la politeţe, la un rang de bezele de zâmbete foarte inalt. Prin anumite locuri, te salută cu sir şi madam şi e important ca străin sa inveţi să saluţi şi tu frumos , să-ţi ceri scuze şi să mulţumeşti ca pe Tatăl Nostru, acest aspect e un must. Englezii sunt politicoşi, te ajută cu informaţii, ghidare şi in general sunt săritori dar reci ( simţi că sunt umani dar nu pun căldură in cuvinte). E locul unde se bea ceai şi ţi se oferă ceai cu doi biscuiţi sau scones cu unt. Nu locuiesc de un 1 an aici să spui că nu e aşa. Sistemul de invăţamânt e mult mai superior decât al nostru iar rata plagiatului e foarte mică. De la copii mici la studenţi mari, sunt testaţi contra plagiatului inainte să predea o lucrare iar examenele nu ţi le corectează doar profii ci merg la exam boarding să testeze corectitudinea profesorului şi a studentului, bineinţeles. Se depun cereri inainte să predai o lucrare de facultare in care semnezi ca fiind propia lucrare şi nu plagiată şi apoi e scanată să vadă dacă e aşa. La şcoală ai un tutore sau mentor care te ajută permanent şi nu pun preţ pe cantitatea de informaţii cat pe calitatea unei lecţii şi creativitatea studentului de a-şi spune propia părere şi gandire. Apoi. nu există slujbe pe pile sau linguşiri pe lângă şefu ori profa, ce vrei tu să fi diferit privit. Din contră, e un comportament pe care nu il tolerează. In mijloace de transport, ceri frumos un bilet de călătorie şi neapărat mulţumeşti la primire cat şi la coborâre. Nu s-a purtat nimeni urât cu mine până acum fiindcă sunt româncă insă nu locuiesc in Londra. Nu-mi place Londra, e murdară, gălăgioasă şi agitată şi incredibil de scumpă, acolo supravieţuieşti dacă eşti in stare să faci orice, da orice şi nici nu rămai lunar cu bani de buzunar. Un bilet zilnic pe transport, dai 3, 50 lire! Aşa am invăţat că bicicleta e mult mai bună, uneori, iar biciclişti tot sunt, alergatul şi ciclismul e ceva normal aici. Nu sunt câini pe străzi, gunoaie şi dacă nu locuieşti in Londra, in general e linişte. Copiii nu ies la poartă ci in parc, nu bat mingea cu vecinii şi nici nu prea se poartă tabietul ăsta. Magazinele se inchid devreme iar sâmbăta şi duminica, doar dimineaţa, in general după 6 cam e peste tot inchis iar 11 in weekend la fel. Pe stradă dacă te pierzi, iţi sar cel puţin două persoane să te ajute şi  la fiecare pas toată lumea iţi zâmbeşte, repet e foarte importantă politeţea. Dacă eşti serios şi munceşti, primeşti pe măsură, faptul că despre români se spune că muncesc „ca sclavii” la străini, e afirmaţia unui frustrat care stă beat prin bordele şi munceşte când are chef dar loveşte in cel care indrăzneşte să nu se umilească in propia ţară pt un job de nimic. Mai mult, unele facultăţi au contracte cu anumite firme in scopul de a ajuta studenţii să se angajeze mai uşor după ce termină facultatea. Iar la servici, păi toată lumea munceşte din greu şi porneşte de la zero, dacă eşti tu aşa muncitor stai tu liniştit că nu te dă afară ori primeşti bani puţini fiindcă eşti român. Nicăieri nu umblă câinii cu covrigi in coadă, să fim serioşi şi realişti. Şi nu in ultimul rând mai putin frustraţi pe munca altuia. Mai degraba românii de român se ia şi il tratează urât, ii răspunde cu sinceritatea aia francă mojică. Aici, cu siguranţă nu e paradisul din poveşti şi nu sunt probleme, ba sunt, dar ei se pare că au o rezilienţă grozavă in faţa adversităţii şi doresc cu ardoare să pastreze tradiţia de a fi politicos. Uneori habar nu am cum să mă comport când revin in ţară, parcă văd numai feţe incruntate şi intunecate, un prieten chiar mi-a atras atenţia să nu mai zâmbesc aşa aiurea la toţi dubioşii de pe stradă şi ce imi veni? să o intreb pe tanti aia unde e staţia X. De ce ma hlizesc cu ăla pe o chestie funny, nici măcar nu il cunosc, sigur nu e ok.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Când ieşeam impreună, prietena mea se imbrăca frumos. Acum locuind impreună, poartă cârpe!

pk Vă sună cunoscut?. Bărbaţii se simt păcăliţi aşa cum se simt când echipa favorită de sport a luat bătaie pe nedrept, a fost blat strigă ei cu o durere reală din inimă. Am fost intrebată de o prietenă să o ajut să zugravească?! deşi m-am fastacit in sinea mea că parcă totuşi e treabă de bărbat, nicidecum un fel de pictură pentru relaxare. Am crezut că prietena asta a mea nu prea se simte bine. Apoi mi-a recomandat să aduc un rând de haine vechi sau cârpiţe din astea pe care le porţi in casă sau când faci treburi casnice.Eh, exact ca in imaginea asta arătam. Cârpe? Haine vechi pentru curăţenie, dumnezeule o i-au razna. Nu am i-am răspuns eu mai târziu, prietenei mele. Acasă nu port haine vechi, cârpiţe rupte sau roase ori rupte, am haine normale. Soţul ei, dacă era prezent parcă il văd frecându-şi mâinile a resemnare şi contemplând prin amintiri, când ieşeau la un pahar şi ii oferea mâna prin mânuşa de mătase, beat de o asemenea trecere in trecut,  ar fi lacrimat cu un oftat. Altminteri, nici nu m-am dus să o ajut fiindcă in primul rând nu mă pricep, cârpe de imbrăcat nu am, şi apoi mai bine desenez tot felul de chestii de relaxare, totuşi relaxare cand miroşi a vopsea de casă, ea iubeşte mirosul, eu nu. E o nebunie!. Să revin la problema din ecuaţie. De ce la inceput ne dăm peste cap să impresionăm partenerul? apoi din comoditate, umblăm prin casă cu haine rupte ( să inţeleg că sunt tehnice, să respire printre crăpături). Nu e o păcăleală să te dai prinţesă când tu te dai in vânt să fi o Cenuşăreasă, plină de vopsea, pe semne! . De unde nebunia asta de acomodare prea gravă intre parteneri incât te poţi epila şi cu el in cameră, apoi să-i explici fluxul de amănunte din perioada când eşti pe stop, până unde se trage linia lipsei de respect faţă de celălalt. Eu nu am haine de făcut curat sau lălâi aiurea de casă, pun un tricou şi o pereche de pantaloni normali şi apoi le bag la maşină după ce termin. La jumătate de an, donez la fundaţii o parte de haine pe care nu mai vreau să le port ( s-au decolorat ori nu-mi mai plac), incălţăminte la fel, o arunc sau o dau. Mă sufocă casele pline de mobile şi lucruri nefolositoare, dulapuri pline cu haine să fie acolo dar pe care nu le porţi. Nu ţin antichităţi sau vitrine cu ceştiile alea de cristal veşnic şterse de praf doar să fie admirate. Imi cumpăr haine, le dau pe cele vechi. Nu sunt debara. Femeia incă nu a invăţat să nu mai  cumpere haine pe motive emoţionale ca să compeseze cu zilele rele. Apoi, a incetat să il surprindă pe cel de acasă cu hainele pe care le cumpără, tot pe alea cârpite le poartă. Le ţine până apare pericolul unei colege noi la iubi la servici, atunci scoate rochia aia cu decolteu de rămâne săracul cu gura căscată şi supărat peste doua zile când o asigură ca ea e the one şi lucrurile revin la normal, ascunzând ca o vrajitoare poţiunea nimicitoare contra inamicilor. Câteodata cred că femeia se imbracă pentru aia ştii tu, şi aia de vizavi şi nu pentru cel care ii mai fâlfâie intr-o slabă bătaie fiorul dragostei.

Ştii ce, aruncă toată cârpeala aia nenorocită de care el te acuză că ai la haine de nu are loc să-şi pună singurul costum de ginerică, când tot dulapul e plin de cârpe şi nu de haine pentru un bărbat de ispravă , de impresionat. Lasă-le! chiar dacă ai amintiri, legături emoţionale cu ele, dă foc la tot ce stinge intre voi. Fii la fel ca in prima zi, chiar dacă iţi mai rămane două randuri de rochii de ieşit, cum defapt ai avut atunci şi l-ai câştigat.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

In pat cu duşmanul

physical-intimacy-in-relationships

Femeia este asociată cu emoţia. Fragilă şi empatică.Ea are capacitatea să vorbească liber desprea ceea ce simte şi ceea ce trăieşte. O calitate pe care bărbaţii o adoră şi o urăşte in egală măsură. Bărbatul fuge cat vede cu ochii când este copleşit fără rost, pe un subiect pe care el il consideră banal dar pe ea o răsuceşte şi in cele mai jalnice temeri. Se infioară cu toată fiinţa cand vrăjitoarea din casă iar ii plange pe tricoul lui preferat! pe care ea il percepe murdar şi bun de pus la spălat. Bărbatul nu fuge de comunicare, din contra, ii place să vină acasă, să fie intâmpinat cu bună şi ţie iubitule spus cu o strangere sinceră in braţe şi să povestească impreună. In schimb, el este intâmpinat precum un copil care vine murdar de la joacă şi dezordonat peste măsură. Femeia se plange, bărbatul caută soluţii. Femeia vorbeşte ca să fie ascultată şi nu inţeleasă, bărbatul vorbeşte puţin, acţionează mai mult şi aşteaptă să fie apreciat şi lăudat pentru ceea ce face. Femeia aude ceea ce-i spune şi nu ceea ce arată, ea de multe ori nu vede ceaşca de cafea făcută dimineaţa pentru ea cat va vedea mizeria lăsată in urmă!. In schimb. bărbatul este tocmai opusul. Nu aude toată poleiala de discuţii cat observă că acritura este frumoasă şi cand e nervoasă, şi il innebuneşte de cap umărul ăla lăsat gol când il ceartă cu pasiune. Şi da, bărbatul iubeşte mai mult decat femeia. Doar că femeia se deschide şi vorbeşte, se explică şi se clatină până se pierde pe ea insăşi. Bărbatul trăieşte şi simte mai intens tocmai din acelaşi motiv, fiindcă iubeşte. Acum, nu aruncaţi cu roşii, că pasiunea e una şi iubirea e alta. Una fără alta nu se poate şi bărbatul ştie asta şi nu-i pasă de diferenţe şi asociere, indiferent cum se numeşte, el asta simte, sincer şi fără explicaţii. Ei au această inteligenţă emoţională, chiar şi erotică pe care multe femei o castrează. Bărbatului ii place să fie atins şi asta e de neindurat pentru femei, cine?un obsedat şi călău al sexului frumos. O simplă imbrăţişare pentru el, fără cuvinte, e asemenea unei terapii dupa o zi stresantă sau o problemă care il macină, se simte iubit şi inţeles. Se simte mai liniştit in trafic dacă ea inloc să trăncane şi să dea indicaţii, il ţine de mână. Femeia are o putere extraordinară asupra bărbatului insă puterea de exterminare nu e pentru binele lui, să-mi fie cu iertare sinceritatea. Simpla atingere a femeii iubite e sursa bărbatului de motivare şi putere. Aţi văzut vreodata un bărbat care işi descrie iubita? cu câtă exactitate ştie să descrie o banală gleznă şi un zâmbet ascuns dupa două gropiţe pe care numai el le vede. Bărbatul nu vede femeia ca un obiect sexual ci o fiinţă care il fascinează şi enervează, o lume frumoasă la care el se conectează in momente intime, când devine cel mai vulnerabil şi zăpăcit de indrăgostit fiindcă o are atat de aproape, şi atunci de ce respingerea şi dezgustul?de ce ura pentru un lucru iubit cu discreţie şi adorat. De ce asociam intimitatea cu in pat cu duşmanul, care tot ce vrea e sa facă prăpăd hormonal şi să râdă din două coarne ca i-a pângărit feminitatea, sentimentele, ce mai tura vura, i-a frânt inima. Dar lui nu-i trebuie să ii placă de tine?să aibe sentimente ca şi tine, să aibe inima frântă dacă relaţia e una numai sexuală, el e aşa mitralieră! trage şi incarcă pentru următorul atac. Şi dacă duşmanul eşti chiar tu, cu teroarea la care il supui. Lasă, bărbaţii au nevoie de femei deschise la cap mai mult, şi dacă ajung să se insoare cu aia slabă, superficială şi cu suflet mic(fără frică de Cel de Sus,ok?) e pentru că s-o fi săturat de atâta evlavie moralistă, vrea şi el un om mic şi simplu ca el.

Un comentariu

Din categoria File de jurnal, Fără categorie

Cea mai mare greşeală pe care o poţi face in relaţia de cuplu

conexiuniCând suntem iubiţi, simţim că suntem lângă persoana potrivită fiindcă ne aduce linişte şi siguranţă. Ştim că am ales bine când intre noi există o conexiune emoţională şi nu insingurare lângă ei. Un bărbat apreciat, iubit şi inţeles va căuta să fie apropiat emoţional de femeia pe care o iubeşte şi nu doar apropiere fizică aşa cum consideră multe femei. Până la urmă asta şi vor, să o simtă aproape şi a lor ca să o protejeze, de unde atâta inverşunare in rândul femeilor? şi război când sentimentele lor sunt mai mari decât atracţia propiu zisă.  Greşeala e că nu suntem conectaţi unii cu alţii şi scânteile intră in concediu. Nu face schimbări de look, nu cumpăra altă casă mai frumoasă, nu face surprize prin surprindere când  relaţia pe plan emoţional sunt distanţe şi prăpăstii adânci intre voi. Conexiunea emoţională şi abilitatea de-al simţi pe celălalt aduc fericirea relaţiei şi dorinţa de a fi aproape ca un magnet fără să forţezi. Unii bărbaţi asta incearcă să explice deşi nu prea le iese, femeia tot il va bănui de distracţie uşoară şi neserios. El vrea ceea ce vrei şi tu insă mai aerisit cât să respire şi in lucrurile căreia ii plac. Şi ei au nevoie să se pregătească inainte de a stinge lumina, nu numai tu. Şi ei au nevoie ca şi tine. Când nu o face poate suferă de pe urmă unei iubiri pierdute şi atunci şti sigur că disponibilitatea lui emoţională e la altă persoană sau efectiv nu sunteţi unul pentru altul. Nu e vorba intotdeauna doar de sex. E vorba de legătura emoţională, de iubire. În rest, aruncă televizorul pe geam sau din camera voastră şi fii acolo, prezentă când iţi vorbeşte. Ascultă şi inţelege, fără să ţăcăni in acelaşi timp telefonul ca să verifici ultimele mesage. Nu ţine in tine ceea ce simţi, probleme cu care te confrunţi, nu trăi intr-o lumea doar a ta de teamă că vei fi judecată, luată in râs când ai ceva de spus. Alege să fi sinceră şi umană in fricile şi trăirile tale interioare, alege să te apropii de celălalt comunicând prin ce treci şi ce simţi cu adevărat. Credeai că e o magie conexiunea asta emoţională? in care depui efort supra omenesc să te simtă partenerul. Nu e chiar aşa şi totuşi asta e cea mai frecventă greşeală in cupluri. Ei trăiesc cu gandul in altă parte şi uneori visează la partener când el e lângă ei fiindcă nu comunică. Din frică. Ori vin acasă obosiţi după o zi grea de muncă, stau pe net până adorm sau la televizor fără să acorde o jumătate de oră sau o oră exclusiv doar pentru persoana iubită. Apoi se trântesc in pat şi se i-au aproape mecanic in braţe şi cu asta fredonează noi iubim şi simţim la fel, adică inimile lor bat separat şi se caută disperate una pe altă ca să se iubească iar ei nu le aud! Să ne dăruim mai intâi de toate inima, apoi casă masă şi căţelul. Să simţim iubirea şi dragostea pentru celălalt, apropierea sufletească şi fizică ( stai liniştită, e vorba de mângâiere). Să fim acolo pentru ei, in echipa lor şi de partea lor. Să ne susţinem parteneri şi visele lor. Să-i iubim mai mult decât ne iubesc fără să ne fie frică de pierderea de sine, să iubim degajat şi cu libertate incât iubirea de sine să rămănă şi la plecarea lor. E timpul să lăsăm orgolile la o parte şi să ne dedicăm in ceea ce iubim căci greşeala e să eviţi să te dăruieşti pe tine.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Hai un pic acasă unde miroase a cozonaci şi a copilărie

40721_nGândul că mă întorc acasă peste o săptămână pentru o săptămână, mă umple de bucurie şi nerăbdare. Mă gândesc cu lăcomie la eugenii şi mămăligă cu brânză şi ochiuri, aşa cum numai ai mei ştiu să o facă. Mă pregătesc cu nelinişte pentru maratonul din Bucureşti la care o să particip pentru a ajuta sportivii olimpici din cursa aleasă. Nelinişte pentru că vor fi cei dragi acolo, prezenţi şi trebui să alerg cu demnitate şi respect din dragoste pentru sport. Neliniştea amintirilor care mi se vor ivi in drumul meu spre linia de final, aia pentru care am plecat. Sentimentele care au rămas şi sunt in conflict cu schimbările pe care le-am făcut. Gândul copilăriei şi colapsul prea timpuriu a nefericirii se întorc ca o avalanşă înapoi intrebându-mă de regrete. Şi totuşi e iubire, vorba Tatianei Stepa, când te întorci in locul unde ai crescut, ai plâns şi te-ai bucurat. E o emoţie personală când miroase totul a tine, a noi. Cu neajunsurile şi necazurile noastre veşnice din ţară.

Acasă nu e locul unde mă intorc să mă laud. E locul unde nu mai pot trăi insă pot reveni câteodată. Nu e locul unde revin cu achiziţii fantastice pe care oricum nu mi le-am dorit doar bucuria pe care o impărtăşesc cu ceilalţi că pot studia la un nivel mai bun in altă parte şi pot practica ceea ce m-a pasionat dintotdeauna, mica mea bucuria că pot avea ploaie, teatru bun şi bilete decente, ieşiri fără remuşcări că am cheltuit prea mult şi călătorii in locurile unde le-am cittit in cărţi. Am fost la Jane Austen acasă de curând. Multe lucruri omeneşti frumoase şi nu extravagante. Însă nicăieri nu miroase a cozonaci şi a Cireşarii, hoinărind pe dealurile inverzite. Acest dor de condamnat sau nu, îl plătesc numai eu, să ştii.

Deci, hai un pic acasă! . Să alergăm impreună pe străzi cu demnitatea de român. Să dăm lumii de ştire că sportul nu e o pierdere de timp ci o sărbătoare a campionilor. Te aştept la linia de start chiar dacă nu voi mai fi după linia de finish..să ştii că nu tu ai fost cauză, pentru mine s-a incheiat drumul…ca să o i-au de la capăt.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Sărbătoarea dragostei începe cu un trandafir

roses storyAm iubit trandafirii aşa cum am iubit dragostea, din totdeauna. Trandafirii au un loc aparte in sufletul meu precum o iubire frumoasă care renaşte in inima ta dacă ai grijă de ea. Ca şi floriile, ea trebui ingrijită zilnic şi cu dragoste, înţelegere că e posibil să te răneşti in spini când tu vrei să o mângâi.Trandafirii infloresc ca şi dragostea, în inima celui care ştie şi crede in ea. Nimic mai mult. Frumuseţea infloreşte odata cu increderea şi florile asta fac, au răbdare. Noi oamenii vrem ce este uşor şi rapid, dacă se poate şi cu rezultate imediate.

Am privit cu admiraţie azi un micuţ ghiveci de trandafiri care se răsfăţa in soare! M-am apropiat cu emoţie şi l-am luat cu mine acasă, să am grijă de el. Dragostea se intâmplă nu se explică, nu-i aşa?. Mă gandeam la mine, la tine, la noi, fetele. Nevoia de poveste cu prinţese ascunse in grădini de trandafiri iar ei, bărbaţii,ne aseamănă uneori cu ele, ochii omului care iubeşte sunt minunaţi. Bărbaţii ne iubesc şi când suntem vinovate şi când suntem cuminţi in braţele lor. Uneori nu ne iubesc aşa cum vrem noi pentru că ne iubesc, adevărat. Ne reproşează cu dragoste şi ne indrumă cu sfaturile cele mai bune. Ne iubesc poveştile apoi ne cheamă la realitate. Da, câteodată vor fi nervoşi şi ne vor cere să-i lăsăm un pic singuri ori cu un pic de răutate ne vor pune la punct când vom exgera şi vom călca peste limite. Nu intotdeauna vor părea frumoşi şi perfecţi însă vor fi suficient de perfecţi pentru noi pentru că ne iubesc, aşa cum trandafirii ne dăruiesc o inflorire aşa cum nimeni nu reuşeşte să ne aprindă sufletul.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Să nu renunţi la tine in favoarea altuia

646x404Îl poţi judeca pe cel care ţi-a rupt inima cu rea voinţă şi nepăsare insă nu-l poţi condamna că alegi să te rănească in continuare, iubindu-l. Aici e alegerea şi decizia ta. Alegi să te răneşti in continuare crezând in a doua şansă. Alegi să rămâi alături chiar dacă nu te mai iubeşte. Alegi să lupţi pentru cineva care a renunţat demult la tine. Nu mai poate fi vinovat de indată ce nu şi-a ascuns intenţiile. Şi noi femeile, suntem bune să ne plângem la prieteni, necunoscuţi şi trecători de un comportament pe care il tolerăm din propia iniţiativă. Undeva noi ştim că e o pierdere de timp, că poate chiar se joacă in nepăsarea lor cu sentimentele noastre cât să-şi crească stima de sine scăzută insă refuzăm să vedem realitatea aşa cum e. Şi aşa ajungem in timp să ne creăm şi mai multe răni sufleteşti ce se vor vindeca foarte greu. Rănile sufletului dau cu increderea in sine la pământ, increderea in oameni scade profund, de iubire nici nu mai vorbesc. Sunt răni pe care ni le provocăm singuri, inconştienţi şi fără teama de consecinţe. Dor mult şi indelungat. De aceea e important să invăţăm să renunţăm la timp când o relaţie nu mai funcţionează, să ne vindecăm in linişte şi fără prea mulţi oameni implicaţi. Să ne gândim că aşa cum noi ne-am pierdut timpul cu un om care ne-a cheltuit timpul, să nu facem şi noi acelaşi lucru cu alţii. Lasă-l şi nu mai plânge. Nu-l mai căuta. Nu mai impărţi povestea voastră cu prietenii, ei nu au fost acolo, nu te pot ajuta mai mult decât să-ţi revii. Nu arunca amintiri la supărare, şterge pozele când eşti impăcată cu gandul că vederea lui nu mai aprinde nimic in tine. El e vinovat că ţi-a frânt inima dar tu eşti responsabilă să o peticeşti la loc. O inimă frântă, creşte la loc mai puternică şi inţeleaptă!

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal