Arhive pe etichete: cărţi

Imi place toamna

Salutare dragele_dragii mele_mei __Cateodată simt că toamna mi se potriveşte cel ma bine, nici prea cald însă nici prea frig, undeva la mijloc. Aşa cum starea mea, nu e una de euforie superbă sau depresie clinică, călduţ şi melancolic. Ciudat, eu sunt născută vara dar fug de căldură ca soarele de nori şi eu după ploi. Firea mea, tomnatică şi schimbătoare precum frunzele ce ofilesc şi renasc din nou. Mai mult, iubesc cu ură şi linişte, apropiere şi indepărtare. Nu, nu mă joc. Aşa iubesc eu. Azi iubesc de parcă e ultima zi, mâine vreau să fiu singură. Să fi fost ăsta motivul de am fugit de bărbaţi care imi seamănă?fiindcă nici eu nu aş sta tot timpul cu mine? i-am alungat şi criticat, apoi i-am acceptat, aşa cum fac eu cu mine. Da, toamna imi aminteşte de mine, de tine, de noi, să ne acceptăm aşa cum suntem dar să ne controlăm impulsurile de a răni şi pe alţii, să ne permitem să fim noi inşine dar să nu cutezăm să fim un pic mai inţelepţi. Uneori, realizez că suntem prinşi intr-o fuziune de schimbări şi ce am fost azi nu mai suntem mâine. Regret când par dificilă şi surprinsă când păşesc in tăcere şi blândeţe. Regret că poate le-am stricat planurile celor care visează idealuri şi stereotipuri. Nici nu ştiu să fiu altfel decât sunt, darămite soţia ideala, iubita adevărată sau cum ii spune şi doamnă in societate cu ganduri la furculiţe şi tacâmuri necontenit. Mă surprind pe mine că reuşesc să las judecata de o parte şi să fiu ok cu mine şi cu ei . Mă bucur de toamnă, de plimbările potolite in liniştea serii, de pasiunile mele. Faptul că incep şcoala şi nu găsesc motivaţia necesară să mă trezesc dimineaţa insă lucrez la ea. Mă bucur că sunt bine şi mă dezamăgesc mai puţin, când vine vorba de ambiţii. De cărţile mele in zilele anglicane ploioase şi dese. Viaţa mea, e bine, in cuvinte decente. Doldora de clişee şi citate prosteşti ne incarcă nefiresc de mult sufletul inloc să citim in linişte o carte cu un ceai alături şi să ne bucurăm că existăm, respirăm, trăim. Ziua de azi, trebui trăită acum. Tu vezi pomii de afară? cerul? frunzele ce foşnesc elegant pe străzi, oamenii? sau lăsăm viaţa să ne trăiască?!. Tu vezi toamna? sau ţi-e frică de cădere? de faptul că nu mai e aşa colorat şi exploziv de vesel precum un roz aprins. Eu văd şi primesc cu drag şi căderea…frunzelor, melancoliei şi tot ce imi poate oferi viaţa şi o pot simţi, trăi şi invăţa din ea. Toamna e o emoţie, o deschidere. Noi devenim vulnerabili şi asta ne sperie, toamna e o provocare şi incercare. O şansă. M-am indrăgostit toamna, am plecat in toamnă şi am renăscut tomnatic. E legătura mea de suflet, ca un prieten inţelept şi fidel. Totul se schimbă in bine când soarele nu te arde ci te incălzeşte! când totul e potolit şi deloc grăbit. Ca o gălăgie in linişte, calmă. Acum, noul an, chiar şi şcolar, noua viaţă, iubire. Precum o simplă frunză…autumn

O stare zen nu e una de calm ci una de acceptare, să nu uiţi asta. Aşa se naşte linştea, din zgomot şi nu din linişte.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Iubirea de sine, cărţile

Ce iubeşti cel mai mult ?şi iţi aduce liniştea?

– Cărţile!

iubirea de cartiCărţile m-au mângaiat noapte de noapte când m-am simţit cel mai cumplit de una singură. Ele au fost răspunsul când am alergat după ajutor. Cărţile m-au ajutat să mă descopăr când doar in ele aveam incredere. In cărţi mi-am găsit liniştea. Din cauza cărţilor citite am luat note bune şi am fost premiată la sfârşit de an. Pe ele le-am ţinut in braţe ca pe un prieten statornic şi neclintit în furtuni. Oriunde merg, simt nevoia să ajung la bibliotecă sau librărie să ating o carte, să răsfoiesc o pagină ca şi cum îmi dă forţa. În faţa lor aş ingenuncha fără temeri. Ele sunt permanent în viaţa şi in geanta mea. Relaţia mea cu ele e precum relaţia cu Dumnezeu, am nevoie sa cred in ele ca să mă inţeleg pe mine. Citind, te educi mental şi spiritual. Atât timp cât am cărţi, nu mă simt singură. Am citit nebuneşte şi tot ce am prins, în mână. Şi nu din snobism să par mai deşteaptă decât sunt, căci ştii? eu lucrez cu mine să nu depind de tine, citesc să pot şti cum să-mi port de grijă. Tânjesc să mă impresionez cu variante bune din mine. Vreau cărţi, teancuri şi biblioteci. Azi mă aşez în băncuţa de la şcoală, în rochiţa roşie şi cu fundiţă şi apuc stiloul atent să scriu ” şţăâî ” din nou cu emoţie. Cărţile, prima dragoste care doare 🙂

Auzi ploaia? închide umbrela şi deschide cartea

Ceaiul de mentă e al meu .

Scrie un comentariu

Din categoria Ganduri