Arhive pe etichete: emoţii

Cea mai mare greşeală pe care o poţi face in relaţia de cuplu

conexiuniCând suntem iubiţi, simţim că suntem lângă persoana potrivită fiindcă ne aduce linişte şi siguranţă. Ştim că am ales bine când intre noi există o conexiune emoţională şi nu insingurare lângă ei. Un bărbat apreciat, iubit şi inţeles va căuta să fie apropiat emoţional de femeia pe care o iubeşte şi nu doar apropiere fizică aşa cum consideră multe femei. Până la urmă asta şi vor, să o simtă aproape şi a lor ca să o protejeze, de unde atâta inverşunare in rândul femeilor? şi război când sentimentele lor sunt mai mari decât atracţia propiu zisă.  Greşeala e că nu suntem conectaţi unii cu alţii şi scânteile intră in concediu. Nu face schimbări de look, nu cumpăra altă casă mai frumoasă, nu face surprize prin surprindere când  relaţia pe plan emoţional sunt distanţe şi prăpăstii adânci intre voi. Conexiunea emoţională şi abilitatea de-al simţi pe celălalt aduc fericirea relaţiei şi dorinţa de a fi aproape ca un magnet fără să forţezi. Unii bărbaţi asta incearcă să explice deşi nu prea le iese, femeia tot il va bănui de distracţie uşoară şi neserios. El vrea ceea ce vrei şi tu insă mai aerisit cât să respire şi in lucrurile căreia ii plac. Şi ei au nevoie să se pregătească inainte de a stinge lumina, nu numai tu. Şi ei au nevoie ca şi tine. Când nu o face poate suferă de pe urmă unei iubiri pierdute şi atunci şti sigur că disponibilitatea lui emoţională e la altă persoană sau efectiv nu sunteţi unul pentru altul. Nu e vorba intotdeauna doar de sex. E vorba de legătura emoţională, de iubire. În rest, aruncă televizorul pe geam sau din camera voastră şi fii acolo, prezentă când iţi vorbeşte. Ascultă şi inţelege, fără să ţăcăni in acelaşi timp telefonul ca să verifici ultimele mesage. Nu ţine in tine ceea ce simţi, probleme cu care te confrunţi, nu trăi intr-o lumea doar a ta de teamă că vei fi judecată, luată in râs când ai ceva de spus. Alege să fi sinceră şi umană in fricile şi trăirile tale interioare, alege să te apropii de celălalt comunicând prin ce treci şi ce simţi cu adevărat. Credeai că e o magie conexiunea asta emoţională? in care depui efort supra omenesc să te simtă partenerul. Nu e chiar aşa şi totuşi asta e cea mai frecventă greşeală in cupluri. Ei trăiesc cu gandul in altă parte şi uneori visează la partener când el e lângă ei fiindcă nu comunică. Din frică. Ori vin acasă obosiţi după o zi grea de muncă, stau pe net până adorm sau la televizor fără să acorde o jumătate de oră sau o oră exclusiv doar pentru persoana iubită. Apoi se trântesc in pat şi se i-au aproape mecanic in braţe şi cu asta fredonează noi iubim şi simţim la fel, adică inimile lor bat separat şi se caută disperate una pe altă ca să se iubească iar ei nu le aud! Să ne dăruim mai intâi de toate inima, apoi casă masă şi căţelul. Să simţim iubirea şi dragostea pentru celălalt, apropierea sufletească şi fizică ( stai liniştită, e vorba de mângâiere). Să fim acolo pentru ei, in echipa lor şi de partea lor. Să ne susţinem parteneri şi visele lor. Să-i iubim mai mult decât ne iubesc fără să ne fie frică de pierderea de sine, să iubim degajat şi cu libertate incât iubirea de sine să rămănă şi la plecarea lor. E timpul să lăsăm orgolile la o parte şi să ne dedicăm in ceea ce iubim căci greşeala e să eviţi să te dăruieşti pe tine.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Hai un pic acasă unde miroase a cozonaci şi a copilărie

40721_nGândul că mă întorc acasă peste o săptămână pentru o săptămână, mă umple de bucurie şi nerăbdare. Mă gândesc cu lăcomie la eugenii şi mămăligă cu brânză şi ochiuri, aşa cum numai ai mei ştiu să o facă. Mă pregătesc cu nelinişte pentru maratonul din Bucureşti la care o să particip pentru a ajuta sportivii olimpici din cursa aleasă. Nelinişte pentru că vor fi cei dragi acolo, prezenţi şi trebui să alerg cu demnitate şi respect din dragoste pentru sport. Neliniştea amintirilor care mi se vor ivi in drumul meu spre linia de final, aia pentru care am plecat. Sentimentele care au rămas şi sunt in conflict cu schimbările pe care le-am făcut. Gândul copilăriei şi colapsul prea timpuriu a nefericirii se întorc ca o avalanşă înapoi intrebându-mă de regrete. Şi totuşi e iubire, vorba Tatianei Stepa, când te întorci in locul unde ai crescut, ai plâns şi te-ai bucurat. E o emoţie personală când miroase totul a tine, a noi. Cu neajunsurile şi necazurile noastre veşnice din ţară.

Acasă nu e locul unde mă intorc să mă laud. E locul unde nu mai pot trăi insă pot reveni câteodată. Nu e locul unde revin cu achiziţii fantastice pe care oricum nu mi le-am dorit doar bucuria pe care o impărtăşesc cu ceilalţi că pot studia la un nivel mai bun in altă parte şi pot practica ceea ce m-a pasionat dintotdeauna, mica mea bucuria că pot avea ploaie, teatru bun şi bilete decente, ieşiri fără remuşcări că am cheltuit prea mult şi călătorii in locurile unde le-am cittit in cărţi. Am fost la Jane Austen acasă de curând. Multe lucruri omeneşti frumoase şi nu extravagante. Însă nicăieri nu miroase a cozonaci şi a Cireşarii, hoinărind pe dealurile inverzite. Acest dor de condamnat sau nu, îl plătesc numai eu, să ştii.

Deci, hai un pic acasă! . Să alergăm impreună pe străzi cu demnitatea de român. Să dăm lumii de ştire că sportul nu e o pierdere de timp ci o sărbătoare a campionilor. Te aştept la linia de start chiar dacă nu voi mai fi după linia de finish..să ştii că nu tu ai fost cauză, pentru mine s-a incheiat drumul…ca să o i-au de la capăt.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Imi place toamna

Salutare dragele_dragii mele_mei __Cateodată simt că toamna mi se potriveşte cel ma bine, nici prea cald însă nici prea frig, undeva la mijloc. Aşa cum starea mea, nu e una de euforie superbă sau depresie clinică, călduţ şi melancolic. Ciudat, eu sunt născută vara dar fug de căldură ca soarele de nori şi eu după ploi. Firea mea, tomnatică şi schimbătoare precum frunzele ce ofilesc şi renasc din nou. Mai mult, iubesc cu ură şi linişte, apropiere şi indepărtare. Nu, nu mă joc. Aşa iubesc eu. Azi iubesc de parcă e ultima zi, mâine vreau să fiu singură. Să fi fost ăsta motivul de am fugit de bărbaţi care imi seamănă?fiindcă nici eu nu aş sta tot timpul cu mine? i-am alungat şi criticat, apoi i-am acceptat, aşa cum fac eu cu mine. Da, toamna imi aminteşte de mine, de tine, de noi, să ne acceptăm aşa cum suntem dar să ne controlăm impulsurile de a răni şi pe alţii, să ne permitem să fim noi inşine dar să nu cutezăm să fim un pic mai inţelepţi. Uneori, realizez că suntem prinşi intr-o fuziune de schimbări şi ce am fost azi nu mai suntem mâine. Regret când par dificilă şi surprinsă când păşesc in tăcere şi blândeţe. Regret că poate le-am stricat planurile celor care visează idealuri şi stereotipuri. Nici nu ştiu să fiu altfel decât sunt, darămite soţia ideala, iubita adevărată sau cum ii spune şi doamnă in societate cu ganduri la furculiţe şi tacâmuri necontenit. Mă surprind pe mine că reuşesc să las judecata de o parte şi să fiu ok cu mine şi cu ei . Mă bucur de toamnă, de plimbările potolite in liniştea serii, de pasiunile mele. Faptul că incep şcoala şi nu găsesc motivaţia necesară să mă trezesc dimineaţa insă lucrez la ea. Mă bucur că sunt bine şi mă dezamăgesc mai puţin, când vine vorba de ambiţii. De cărţile mele in zilele anglicane ploioase şi dese. Viaţa mea, e bine, in cuvinte decente. Doldora de clişee şi citate prosteşti ne incarcă nefiresc de mult sufletul inloc să citim in linişte o carte cu un ceai alături şi să ne bucurăm că existăm, respirăm, trăim. Ziua de azi, trebui trăită acum. Tu vezi pomii de afară? cerul? frunzele ce foşnesc elegant pe străzi, oamenii? sau lăsăm viaţa să ne trăiască?!. Tu vezi toamna? sau ţi-e frică de cădere? de faptul că nu mai e aşa colorat şi exploziv de vesel precum un roz aprins. Eu văd şi primesc cu drag şi căderea…frunzelor, melancoliei şi tot ce imi poate oferi viaţa şi o pot simţi, trăi şi invăţa din ea. Toamna e o emoţie, o deschidere. Noi devenim vulnerabili şi asta ne sperie, toamna e o provocare şi incercare. O şansă. M-am indrăgostit toamna, am plecat in toamnă şi am renăscut tomnatic. E legătura mea de suflet, ca un prieten inţelept şi fidel. Totul se schimbă in bine când soarele nu te arde ci te incălzeşte! când totul e potolit şi deloc grăbit. Ca o gălăgie in linişte, calmă. Acum, noul an, chiar şi şcolar, noua viaţă, iubire. Precum o simplă frunză…autumn

O stare zen nu e una de calm ci una de acceptare, să nu uiţi asta. Aşa se naşte linştea, din zgomot şi nu din linişte.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal