Arhive pe etichete: fetele iubirii

Nevinovatia

792704Stateam nemiscat si paralizat in fata ei. Se simtea un aer de siguranta in prezenta ei si zambea ca deobicei indiferent daca era trista sau vesela. Miroasea a acasa. Mi-a venit sa plang cand m-am apropiat, am privit-o pe furis. Nu am reusit niciodata sa inteleg cum reusea sa-si poarte tristetile cu zambetul pe buze si cu inima plangand. Frustrarea crestea fiindca nu aveam ce sa-i reprosez, tristetea ei ma punea pe picioare cat sa-mi protejez neputintele si defectele. Femeia asta nu poate fi reala, ma sperie fiindca le are pe toate. Barbatii slabi ca mine, fug in fata unei iubiri curate, scot toate fricile la suprafata. Ma uit si nu stiu ce sa zic, mai bine plec, iertarea ma umileste. Ea a hotarat ca nu mai vrea sa fie una desi stiu ca m-ar ierta. Eu sunt vinovat de schimbarea ei. E dezamagita cumplit de ea si ar fugi unde ar vedea cu ochii. Fiindca nu intelege ca nu ea e vinovata si nu ei ii lipseste ceva, nu in ea ar trebui piatra aruncata. Nu ea lipseste cu noptiile de acasa, nu ea minte si paraseste. Stii ce? i-am furat identitatea, lumea m-a compatimit pe mine in locul ei, eu sunt cel sfant iar asta ma doboara, fiindca era meritul ei. Pana si prietenii mei mi-au crezut povestea si s-au intors impotriva ei. Oh, de la mustrari pe constiina am simtit vanitatea ca pot si mai mult si nu ma prinde nimeni. Dar ea se indeparta din ce in ce mai mult, de mine si de oameni. Era prea obosita sa se mai apare, asa ca se indeparta. Iar eu ma simteam victorios ca in sfarsit e defecta. Credeam ca asa o apropii mai mult de mine insa ea iesea cu pasi iuti din viata mea, definitiv si irevocabil. Nu aveam ce sa-i reprosez, vinovatul eram eu. Aveam ochii defecti.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal