Arhive pe etichete: ganduri

Dragostea neîmpărtăşită

large

Mi-a suportat ani la rând şoaptele, şi rugămintele mele imature. De fiecare dată a venit, când l-am chemat, şi cu inima uşoară şi blândă m-a iertat incă odată. Uneori l-am uitat, ca mai apoi să ma intorc la el cu remuşcări şi indrăzneală să imi fie alături incă odată. Uneori, relaţia noastră era ca un rollercoaster. Nicicând lineară intrucât eram prea ocupată de iubirea narcisistă al ego-ul meu. Il iubeam atât timp cât imi dădea „ceva” şi când imi era bine, fugeam, frenetic ingrată departe de iubirea Lui. Iar el mă primea inapoi şi plângea şi râdea alături de mine din nou. Harul lui de a mă privi cu ochii iubirii şi a aprinde dacă nu puţină lumină, in mintea prea tulburătă, atunci o scânteie de linişte. La despărţire zburam eliberată spre cer. Imi vorbea pe limbajul meu şi strecura pe ascuns putere inloc de slăbiciune in adâncurile mele. Iubirea Lui desăvărşită mă speria şi mă enerva deopotrivă când nu făcea lucrurile pe potriva mea. Iar El, ei bine, a făcut linişte şi m-a iubit in tăcere, nu plecase niciodată dar in liniştea aia, eu l-am auzit şi am ingenuncheat odată cu El să mă rog.Vroiam să invăţ, de la El, bunătatea şi iertarea nesfărşită izvorâtă din iubirea sfântă pentru oameni. Să invăţ să fac linişte in jurul meu când un om imi răspunde cu răutate or indiferenţă la prietenia şi iubirea mea. Să fie exemplu meu pe care să il urmez cu mine in purtare. Dumnezeu e primul exemplu de dragoste neîmpărtăşită! El ne iubeşte necondiţionat şi ne aşteaptă răbdător să il primim in inimă  Nefericirea nu porneşte dintr-o dragoste neîmpărtăşită ci din orgoliu că nu ne oglindim sentimentele asemănatoare, egoismul pe care il pretindem că ni se cuvine, mândria lovită din respingere. Iubirea sfântă pe care o primim şi nu o dăruim inapoi cu recunoştinţă e asemeni sentimentului când anumiţi oameni nu ne plac, iubesc, suportă, nu ne vor in viaţa lor şi noi ii hulim sângerând in mândria şifonată. Sigur, noi nu suntem El dar tot El ne-a invăţat că un omul se schimbă prin propiu exemplu. Aşa cum El incearcă la nesfârşit o calea să ne apropie aşa şi noi trebui să găsim o cale să ii respectăm pe cei care simt diferit faţă de noi. Dragostea neîmpărtăşită doare precum aşteptările nerealiste de la celălalt insă e menită să scoată tot ce e mai bun din noi, să ne facă oameni, mai buni. Respingerea ne dăruieşte lecţia modestiei şi aşa omul se jertfeşte. Pentru că, dacă tu te hotăreşti să reacţionezi cu bine inţelept şi să reverşi acea dragoste in altă parte, iertând pe cel indiferent, cineva iţi va răspunde necontenit. Iubind, il iubeşti pe Dumnezeul din el şi Dumnezeu iţi va răspunde la strigăt. Oare? nu se spune că la sfârşit va fi inceputul!

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Arena conjugală

Friendship wins. Two confident tennis players shaking hands and smiling while standing near the tennis net Intrebarea nu e cine nu se ceartă in relaţie căci nu există relaţie să domine armonia şi inţelegerea tot timpul. Intrebarea e cine se impacă? cine stă de vorbă cu iubi şi nu de vorbă cu poveşti. Câţi au reuşit să inţeleagă că vor avea parte toată viaţa de momente tensionate şi de un om care in unele momente nu se mai recunoşte pe sine, nu mai găseşte motivele reale de a lupta ori de a preţui ceea ce are. Cine a câştigat lupta cu sine şi in loc de a visa la o relaţie de zahăr unde neapărat te va tratata nemaipomenit ( la inceput !) te va iubi mai mult decât omul de acasă. Câţi rostesc ştiu că ne vom confrunta cu tot felul de situaţii mai puţin plăcute şi nu vom fi pe aceasi lungime de undă dar voi incerca să inţeleg un punct de vedere diferit pe care il voi respecta, vom găsi o soluţie impreună. Poate puţini, poate mulţi. Credem că inlocuirea ne aduce automat şi o schimbare in bine, greşit. Inlocuirea sau schimbarea decorului cu altcineva nu inseamnă automat şi schimbarea de sine. Tocmai de aceea eu cred că o ceartă nu inseamnă neapărat ceva negativ ci un lucru care se vrea schimbat in noi, poate o atitudine imatură intr-o situaţie, poate un mod de a percepe un lucru fără a ţine cont de părerea partenerului. Cearta a trebui să insemne reflexie. Cuplurile frumoase se maturizează impreună, ei se pot suporta unul pe celălalt chiar şi in momente urâte, fiindcă aşa au hotârât. Sigur că putem invăţa o groază intalnind cât mai multe tipuri de oameni şi relaţii. dar tot in acelaţi punct ajungi in care te intrebi dacă rămâi sau pleci, indiferent cu cine eşti. Nu se poate să nu realizezi că schimbare vine de la tine şi de aceea orice schimbare/atitudine il influenţează pe celălalt. Nu se poate să tot schimbi parteneri şi să dai vina tot pe ei, chiar nu are sens. Şi atunci, stând aşa pe prispă, de ce nu ai trage un pic mai tare şi ai intări relaţia pe care o ai prin a face o schimbare şi a produce o schimbare acolo unde nu merge bine. Cu cât ne certăm mai mult, cu atât inţelegem că ne cunoaştem partenerul tot mai puţin şi relaţia pentru care nu depunem efortul necesar să meargă. Căci intotdeauna sfârşim gandindu-ne la ce ar fi dacă facem aia şi aia, şi uite cât de orb am fost, ce simplu era dacă eram totuşi atent la ce-mi reproşa. Nu ştiu, lucrurile ar trebui să vină natural ca şi soluţiile de a ieşi dintr-o situaţie neplăcută. Insă noi ripostăm cu şi mai multe reproşuri, cu incăpăţânări inutile. Nu aş putea să numesc să laşi de la tine ci de a găsi un sens bun in ceva rău. Poţi merge odată in locurile unde ii plac lui ori participi la o activitate căruia ii face placere şi incerci să-i inţelegi lumea prin ochii lui, altădată va incerca la rândul lui să facă la fel, de exemplu. Nu trebui să existe impăcări de tu câştigi, eu pierd. Vorba titlului cărţii „Schimbând gândirea, iţi schimbi viaţa”

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

In pat cu duşmanul

physical-intimacy-in-relationships

Femeia este asociată cu emoţia. Fragilă şi empatică.Ea are capacitatea să vorbească liber desprea ceea ce simte şi ceea ce trăieşte. O calitate pe care bărbaţii o adoră şi o urăşte in egală măsură. Bărbatul fuge cat vede cu ochii când este copleşit fără rost, pe un subiect pe care el il consideră banal dar pe ea o răsuceşte şi in cele mai jalnice temeri. Se infioară cu toată fiinţa cand vrăjitoarea din casă iar ii plange pe tricoul lui preferat! pe care ea il percepe murdar şi bun de pus la spălat. Bărbatul nu fuge de comunicare, din contra, ii place să vină acasă, să fie intâmpinat cu bună şi ţie iubitule spus cu o strangere sinceră in braţe şi să povestească impreună. In schimb, el este intâmpinat precum un copil care vine murdar de la joacă şi dezordonat peste măsură. Femeia se plange, bărbatul caută soluţii. Femeia vorbeşte ca să fie ascultată şi nu inţeleasă, bărbatul vorbeşte puţin, acţionează mai mult şi aşteaptă să fie apreciat şi lăudat pentru ceea ce face. Femeia aude ceea ce-i spune şi nu ceea ce arată, ea de multe ori nu vede ceaşca de cafea făcută dimineaţa pentru ea cat va vedea mizeria lăsată in urmă!. In schimb. bărbatul este tocmai opusul. Nu aude toată poleiala de discuţii cat observă că acritura este frumoasă şi cand e nervoasă, şi il innebuneşte de cap umărul ăla lăsat gol când il ceartă cu pasiune. Şi da, bărbatul iubeşte mai mult decat femeia. Doar că femeia se deschide şi vorbeşte, se explică şi se clatină până se pierde pe ea insăşi. Bărbatul trăieşte şi simte mai intens tocmai din acelaşi motiv, fiindcă iubeşte. Acum, nu aruncaţi cu roşii, că pasiunea e una şi iubirea e alta. Una fără alta nu se poate şi bărbatul ştie asta şi nu-i pasă de diferenţe şi asociere, indiferent cum se numeşte, el asta simte, sincer şi fără explicaţii. Ei au această inteligenţă emoţională, chiar şi erotică pe care multe femei o castrează. Bărbatului ii place să fie atins şi asta e de neindurat pentru femei, cine?un obsedat şi călău al sexului frumos. O simplă imbrăţişare pentru el, fără cuvinte, e asemenea unei terapii dupa o zi stresantă sau o problemă care il macină, se simte iubit şi inţeles. Se simte mai liniştit in trafic dacă ea inloc să trăncane şi să dea indicaţii, il ţine de mână. Femeia are o putere extraordinară asupra bărbatului insă puterea de exterminare nu e pentru binele lui, să-mi fie cu iertare sinceritatea. Simpla atingere a femeii iubite e sursa bărbatului de motivare şi putere. Aţi văzut vreodata un bărbat care işi descrie iubita? cu câtă exactitate ştie să descrie o banală gleznă şi un zâmbet ascuns dupa două gropiţe pe care numai el le vede. Bărbatul nu vede femeia ca un obiect sexual ci o fiinţă care il fascinează şi enervează, o lume frumoasă la care el se conectează in momente intime, când devine cel mai vulnerabil şi zăpăcit de indrăgostit fiindcă o are atat de aproape, şi atunci de ce respingerea şi dezgustul?de ce ura pentru un lucru iubit cu discreţie şi adorat. De ce asociam intimitatea cu in pat cu duşmanul, care tot ce vrea e sa facă prăpăd hormonal şi să râdă din două coarne ca i-a pângărit feminitatea, sentimentele, ce mai tura vura, i-a frânt inima. Dar lui nu-i trebuie să ii placă de tine?să aibe sentimente ca şi tine, să aibe inima frântă dacă relaţia e una numai sexuală, el e aşa mitralieră! trage şi incarcă pentru următorul atac. Şi dacă duşmanul eşti chiar tu, cu teroarea la care il supui. Lasă, bărbaţii au nevoie de femei deschise la cap mai mult, şi dacă ajung să se insoare cu aia slabă, superficială şi cu suflet mic(fără frică de Cel de Sus,ok?) e pentru că s-o fi săturat de atâta evlavie moralistă, vrea şi el un om mic şi simplu ca el.

Un comentariu

Din categoria File de jurnal, Fără categorie

Sărbătoarea dragostei începe cu un trandafir

roses storyAm iubit trandafirii aşa cum am iubit dragostea, din totdeauna. Trandafirii au un loc aparte in sufletul meu precum o iubire frumoasă care renaşte in inima ta dacă ai grijă de ea. Ca şi floriile, ea trebui ingrijită zilnic şi cu dragoste, înţelegere că e posibil să te răneşti in spini când tu vrei să o mângâi.Trandafirii infloresc ca şi dragostea, în inima celui care ştie şi crede in ea. Nimic mai mult. Frumuseţea infloreşte odata cu increderea şi florile asta fac, au răbdare. Noi oamenii vrem ce este uşor şi rapid, dacă se poate şi cu rezultate imediate.

Am privit cu admiraţie azi un micuţ ghiveci de trandafiri care se răsfăţa in soare! M-am apropiat cu emoţie şi l-am luat cu mine acasă, să am grijă de el. Dragostea se intâmplă nu se explică, nu-i aşa?. Mă gandeam la mine, la tine, la noi, fetele. Nevoia de poveste cu prinţese ascunse in grădini de trandafiri iar ei, bărbaţii,ne aseamănă uneori cu ele, ochii omului care iubeşte sunt minunaţi. Bărbaţii ne iubesc şi când suntem vinovate şi când suntem cuminţi in braţele lor. Uneori nu ne iubesc aşa cum vrem noi pentru că ne iubesc, adevărat. Ne reproşează cu dragoste şi ne indrumă cu sfaturile cele mai bune. Ne iubesc poveştile apoi ne cheamă la realitate. Da, câteodată vor fi nervoşi şi ne vor cere să-i lăsăm un pic singuri ori cu un pic de răutate ne vor pune la punct când vom exgera şi vom călca peste limite. Nu intotdeauna vor părea frumoşi şi perfecţi însă vor fi suficient de perfecţi pentru noi pentru că ne iubesc, aşa cum trandafirii ne dăruiesc o inflorire aşa cum nimeni nu reuşeşte să ne aprindă sufletul.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Imi place toamna

Salutare dragele_dragii mele_mei __Cateodată simt că toamna mi se potriveşte cel ma bine, nici prea cald însă nici prea frig, undeva la mijloc. Aşa cum starea mea, nu e una de euforie superbă sau depresie clinică, călduţ şi melancolic. Ciudat, eu sunt născută vara dar fug de căldură ca soarele de nori şi eu după ploi. Firea mea, tomnatică şi schimbătoare precum frunzele ce ofilesc şi renasc din nou. Mai mult, iubesc cu ură şi linişte, apropiere şi indepărtare. Nu, nu mă joc. Aşa iubesc eu. Azi iubesc de parcă e ultima zi, mâine vreau să fiu singură. Să fi fost ăsta motivul de am fugit de bărbaţi care imi seamănă?fiindcă nici eu nu aş sta tot timpul cu mine? i-am alungat şi criticat, apoi i-am acceptat, aşa cum fac eu cu mine. Da, toamna imi aminteşte de mine, de tine, de noi, să ne acceptăm aşa cum suntem dar să ne controlăm impulsurile de a răni şi pe alţii, să ne permitem să fim noi inşine dar să nu cutezăm să fim un pic mai inţelepţi. Uneori, realizez că suntem prinşi intr-o fuziune de schimbări şi ce am fost azi nu mai suntem mâine. Regret când par dificilă şi surprinsă când păşesc in tăcere şi blândeţe. Regret că poate le-am stricat planurile celor care visează idealuri şi stereotipuri. Nici nu ştiu să fiu altfel decât sunt, darămite soţia ideala, iubita adevărată sau cum ii spune şi doamnă in societate cu ganduri la furculiţe şi tacâmuri necontenit. Mă surprind pe mine că reuşesc să las judecata de o parte şi să fiu ok cu mine şi cu ei . Mă bucur de toamnă, de plimbările potolite in liniştea serii, de pasiunile mele. Faptul că incep şcoala şi nu găsesc motivaţia necesară să mă trezesc dimineaţa insă lucrez la ea. Mă bucur că sunt bine şi mă dezamăgesc mai puţin, când vine vorba de ambiţii. De cărţile mele in zilele anglicane ploioase şi dese. Viaţa mea, e bine, in cuvinte decente. Doldora de clişee şi citate prosteşti ne incarcă nefiresc de mult sufletul inloc să citim in linişte o carte cu un ceai alături şi să ne bucurăm că existăm, respirăm, trăim. Ziua de azi, trebui trăită acum. Tu vezi pomii de afară? cerul? frunzele ce foşnesc elegant pe străzi, oamenii? sau lăsăm viaţa să ne trăiască?!. Tu vezi toamna? sau ţi-e frică de cădere? de faptul că nu mai e aşa colorat şi exploziv de vesel precum un roz aprins. Eu văd şi primesc cu drag şi căderea…frunzelor, melancoliei şi tot ce imi poate oferi viaţa şi o pot simţi, trăi şi invăţa din ea. Toamna e o emoţie, o deschidere. Noi devenim vulnerabili şi asta ne sperie, toamna e o provocare şi incercare. O şansă. M-am indrăgostit toamna, am plecat in toamnă şi am renăscut tomnatic. E legătura mea de suflet, ca un prieten inţelept şi fidel. Totul se schimbă in bine când soarele nu te arde ci te incălzeşte! când totul e potolit şi deloc grăbit. Ca o gălăgie in linişte, calmă. Acum, noul an, chiar şi şcolar, noua viaţă, iubire. Precum o simplă frunză…autumn

O stare zen nu e una de calm ci una de acceptare, să nu uiţi asta. Aşa se naşte linştea, din zgomot şi nu din linişte.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Inapoi in Ocean

women-love-too-much_jpg

Ea il tinea in brate ca pe singurul lucru ce o retinea in acele locuri. Ea era iubita si iubea la randul ei la fel de mult insa era nefericita. Uneori o supara ideea ca nu ploua, ca nu poate asculta marea linistita si valurile apei ce ei ii placeau atat de mult. Cum poti trai fara apa? cum poti dormi fara sunetul oceanului? E o condamnare. Privea in jur si zambea sec la orasul prea incarcat de zgomot, de oameni grabiti si galagiosi psihic. Ea nu putea fi ca ei. A incercat de cateva ori anemic sa bata soldateste din glas doar sa se adapteze si a fluierat a retragere precum un fotbalist ce rateaza poarta. Era bogata de oameni dar saraca in interior. Nimic parea a avea sens, rost. El o simtea si o intreba la fel de nelinistit ca si ea de ce e mereu agitata, treaza in noapte si ce anume ii provoaca atata suferinta desi ei se iubesc atat de mult. Dar ea stia ca nu va fi niciodata ceea ce vrea sa fie aici in locurile astea intunecate fara viitor. Ea stia ca trebuia sa renunte la un vis pe care o implinea, la dorul nebun de apa si liniste. Eu nu pot fi spectator ! ii spunea lui cand vizionau un meci, uite ca nu pot sa stau nici pe scaun si sa nu gesticulez unde e problema si ce trebui facut iute sa nu piarda scorul. O blasfemie sa-ti arda ochii de pasiune si stai nemiscat uitandu-te. Urma zile de tristete si lacrimi pe ascuns, nu vroia sa-l raneasca si oricum nu reusea sa nu arate ceea ce simte. Atat de mult o iubea incat ii era imposibil sa-i ascunda ceva, o simtea de la celalalt capat al lumii cand nu-i era bine. Si totusi el nu vrea…el vrea aici, el ne vrea aici amandoi, blestemati de locurile astea pline de culori gri. El vroia sa fie fericita si totusi fericirea ei nu-si gasea linistea in cuibul tesut cu fire de iubire dar care o innebunea de zgomot. El nu era vinovat si nici ea , singurul lucru gresit era ca menirea unui spre calea fericirii complete, nu se gasea acolo. Fericirea ei care provenea din pasiunea ei de a alerga kg intregi si distante lungi sa invete cum sa ajunga la linia de sosire, nu era acolo. Apele ei se tulburau si marea o chema la ea, inapoi. Trebuia sa aleaga, inima franta o indura dar nu si pe al lui, privindu-o cum se indeparteaza in larg….

Scrie un comentariu

Din categoria Doua tari

Leacul detasarii

Pleaca de langa omul care te trateaza cu indiferenta si nu are timp pentru tine .Pleaca cand auzi scuze si te face vinovat/a pentru neintelegerea ta .Pleaca de langa omul  care nu stie ce vrea de la tine si te tine ca pe o optiune .Nu ramane de dragul amintirilor , nu te intoarce pentru amintiri . Nu te minti cu a doua sansa , cand tu ai trecut peste . Nu ramane in locul unde nu te simti dorit si iubit asa cum meriti . Pleaca de langa compromisuri si spune ce te deranjeaza .Nu te mula dupa altcineva sa fi placut . .Ai suficient  curaj sa fi tu asa cum esti si daca nu esti acceptat , pleaca ! . Pleaca de langa oamenii care te plac mult virtual si te lasa balta in viata reala .Pleaca de langa cei pe care ii vezi rar si sustin ca te iubesc , pleaca de langa mincinosi .Nu ramane langa omul care doar primeste si te secatuieste de energie. Pleaca din viata lor !

din jurnal

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal