Arhive pe etichete: greşeli

Arena conjugală

Friendship wins. Two confident tennis players shaking hands and smiling while standing near the tennis net Intrebarea nu e cine nu se ceartă in relaţie căci nu există relaţie să domine armonia şi inţelegerea tot timpul. Intrebarea e cine se impacă? cine stă de vorbă cu iubi şi nu de vorbă cu poveşti. Câţi au reuşit să inţeleagă că vor avea parte toată viaţa de momente tensionate şi de un om care in unele momente nu se mai recunoşte pe sine, nu mai găseşte motivele reale de a lupta ori de a preţui ceea ce are. Cine a câştigat lupta cu sine şi in loc de a visa la o relaţie de zahăr unde neapărat te va tratata nemaipomenit ( la inceput !) te va iubi mai mult decât omul de acasă. Câţi rostesc ştiu că ne vom confrunta cu tot felul de situaţii mai puţin plăcute şi nu vom fi pe aceasi lungime de undă dar voi incerca să inţeleg un punct de vedere diferit pe care il voi respecta, vom găsi o soluţie impreună. Poate puţini, poate mulţi. Credem că inlocuirea ne aduce automat şi o schimbare in bine, greşit. Inlocuirea sau schimbarea decorului cu altcineva nu inseamnă automat şi schimbarea de sine. Tocmai de aceea eu cred că o ceartă nu inseamnă neapărat ceva negativ ci un lucru care se vrea schimbat in noi, poate o atitudine imatură intr-o situaţie, poate un mod de a percepe un lucru fără a ţine cont de părerea partenerului. Cearta a trebui să insemne reflexie. Cuplurile frumoase se maturizează impreună, ei se pot suporta unul pe celălalt chiar şi in momente urâte, fiindcă aşa au hotârât. Sigur că putem invăţa o groază intalnind cât mai multe tipuri de oameni şi relaţii. dar tot in acelaţi punct ajungi in care te intrebi dacă rămâi sau pleci, indiferent cu cine eşti. Nu se poate să nu realizezi că schimbare vine de la tine şi de aceea orice schimbare/atitudine il influenţează pe celălalt. Nu se poate să tot schimbi parteneri şi să dai vina tot pe ei, chiar nu are sens. Şi atunci, stând aşa pe prispă, de ce nu ai trage un pic mai tare şi ai intări relaţia pe care o ai prin a face o schimbare şi a produce o schimbare acolo unde nu merge bine. Cu cât ne certăm mai mult, cu atât inţelegem că ne cunoaştem partenerul tot mai puţin şi relaţia pentru care nu depunem efortul necesar să meargă. Căci intotdeauna sfârşim gandindu-ne la ce ar fi dacă facem aia şi aia, şi uite cât de orb am fost, ce simplu era dacă eram totuşi atent la ce-mi reproşa. Nu ştiu, lucrurile ar trebui să vină natural ca şi soluţiile de a ieşi dintr-o situaţie neplăcută. Insă noi ripostăm cu şi mai multe reproşuri, cu incăpăţânări inutile. Nu aş putea să numesc să laşi de la tine ci de a găsi un sens bun in ceva rău. Poţi merge odată in locurile unde ii plac lui ori participi la o activitate căruia ii face placere şi incerci să-i inţelegi lumea prin ochii lui, altădată va incerca la rândul lui să facă la fel, de exemplu. Nu trebui să existe impăcări de tu câştigi, eu pierd. Vorba titlului cărţii „Schimbând gândirea, iţi schimbi viaţa”

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Ne purtăm copilăreşte uneori

RgetImage15Este foarte uşor să te plângi şi să convingi lumea să te compătimească şi să te asculte ori de câte ori greşeşti. Ştiu prea bine cât de uşurat te poţi simţi aruncând vina pe vecinul. Să iţi asumi responsabilitatea pentru tot ce faci, acţionezi , iubeşti, pentru viaţa ta in general e o muncă grea. Inseamnă să te maturizezi şi să ai un minim de curaj să iţi recunoşti greşelile când ceva nu merge. Suntem răniţi şi nedreptăţiţi şi vrem ca şi ceilalţi să plângă cot la cot cu noi. să ne dea dreptate şi să ne alunge rănile. Suntem prea orgolioşi şi ne credem uneori un soi de zei că le ştim pe toate. Vrem neapărat ca lumea să afle că suntem diferiţi şi noi procedăm diferit faţă de restul, avem teorii pe care nimeni nu le-a descoperit. Noi ştim mai bine decât doctorii ce ne doare şi mai bine decat orice alt profesionist. Profesorul e de vină dacă pici un examen şi nu tu că nu ai invăţat la timpul potrivit. Vânzătorul e vinovat că iţi vinde produse de mâna a doua şi nu tu că nu şti să alegi, până şi mâncarea. Lumea e de vină că e artificială şi rea fiindcă promovează siluete atletice şi mai puţin sufletul şi nu tu că nu te mişti de pe canapea cu tot sufletul. Celălalt e de vină că relaţia noastră e in derivă şi nu ştie ce vrea. Ne este la indemână şi e comod, atât cat să mai ţină fricile in frâu o clipă, incă o zi. Nu vrem să ne trăim viaţa şi să avem grijă de ea, alţii să o facă şi să decidă pentru noi. Ne e greu să stăm drepţi şi să recunoaştem că purtăm o parte din vină, că poate azi am ales neinspirat un lucru, că am rănit şi noi la rândul nostru şi am contribuit la eşec. Vreau să te intreb dacă viaţa ta s-a schimbat in bine doar plângându-te de ceva şi apoi cu resemnare, ai uitat ce s-a intâmplat! Vreau să-mi spui cum ai identificat unde ai greşit prin rolul de victimă, simţi că unele experienţe se repetă? să profite lumea de bunătatea ta oare? şi nu tu că nu pui limite. Ai impresia că alegi din nou acelaşi tipar de om in relaţia ta şi simţi că te bântuie fostul ca un coşmar? care e un nenorocit/ă ingrat/ă şi nu a apreciat nimic.

Ne trăim viaţa la maxim de multe ori, fără să o trecem printr-un filtru de lecţii din care putem invăţa ceva. Din eşec sunt multe lucruri de luat aminte. Ne purtăm uneori ca nişte copii, care se strâmbă la ceilalţi, bosumflaţi şi bătuţi de soartă. Sigur, e o alintare, insă trebui să ne trezim urgent la realitate şi să ne luăm viaţa in propiile mâini şi să avem grijă de ea.

Acum.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal