Arhive pe etichete: iubire

Marea eleganţă a omului e iubirea

black-and-white-classy-couple-love-Favim.com-2496392

Când aveam 20 de ani, mi se parea fascinant relaţiile care te tulbură, te ameţesc şi te ţin in priză non stop. Avea ceva din euforia indrăgosteli care te orbesc şi te fac să pluteşti aiurea de parcă ai fi prizat un joint. Plecările, revenirile şi gelozia de a cuprinde omul drag cu totul iţi dau impresia că eşti precum un roller coaster. La vârsta asta ai energia necesară de a incasa orice in numele iubirii, ba chiar suficient curaj de a nu te justifica pentru ceea ce trăieşti, tu ştii să faci diferenţa intre bine şi rău insă acel rău te ţine in viaţă, tinereţea iţi permite să mai incerci incă odată deşi il deteşti in sufletul tău. E ca un drog pe care il vrei in doze mărunte dar dese. Chiar şi fără experienţă, este alegerea şi viaţa ta. Că greşeşti ori ba, stai liniştit, nimeni nu va plăti in locul tău, nimeni nu iţi va pansa rănile in locul tău. Niciun om nu te va răni precum te răneşti tu insuţi. Este o experienţă pe care merită să nu te fereşti de ea insă cu o condiţie. Să inveţi ceva din ea şi să nu te arunci in abisul descurajării că nu vei da peste marea dragoste, cândva. Să nu te judeci prea tare pentru aventura ta care te-a invăţat să recunoşti dragostea adevărată. De ce să ne fie ruşine cu oamenii pe care i-am iubit?fie şi intr-un mod nu foarte matur. Experienţa ne defineşte, ne sflefuieşte in interior şi ne maturizează. Dacă unii nu reuşesc sa treacă de pragul indrăgosteli şi nu o transformă in iubire, atât a fost să fie. Ambele pot sfârşi la fel de bine, intr-o zi fără discuţii, insă prima e mai blamată precum un bărbat care se simte confortabil in lumea lui burlacă şi nu inţelege furia femei.

Apoi, dragostea odată incununată e minunată când se intâmplă. Micile neinţelegeri sunt rezolvate mai uşor fiindcă ajungi la acel nivel al maturităţii emoţionale unde te simţi in siguranţă cu tine incât gelozia, posesivitatea şi critica neconstructivă o dizolvi in neant. Inţelegi că nu mai e atât de elegant emoţional să injoseşti pe cineva făcându-l gelos şi astfel il faci să fie mai atent cu tine. Inţelegi că iubirea afirmă libertatea celuilalt şi te bucură să-l vezi fericit in lucrurile lui plăcute. Inţelegi că nesimţirea nu işi are locul precum un stil de viaţă sănătos unde nu dormi cu ceafa de porc sub pernă dacă inţelegi ce vreau să spun. Inţelegi că marea dragoste e marea eleganţă a omului, a bunelor sale maniere unde invaţă să se comporte frumos aşa cum o face in societate. Căci nu se poate să te porţi urât cu oamenii care te servesc in restaurant şi să fi zahăr in relaţie. Chiar nu se poate, dragostea adevărată intotdeauna te schimbă in bine, se oglindeşte in tine!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal, Ganduri

Cea mai mare greşeală pe care o poţi face in relaţia de cuplu

conexiuniCând suntem iubiţi, simţim că suntem lângă persoana potrivită fiindcă ne aduce linişte şi siguranţă. Ştim că am ales bine când intre noi există o conexiune emoţională şi nu insingurare lângă ei. Un bărbat apreciat, iubit şi inţeles va căuta să fie apropiat emoţional de femeia pe care o iubeşte şi nu doar apropiere fizică aşa cum consideră multe femei. Până la urmă asta şi vor, să o simtă aproape şi a lor ca să o protejeze, de unde atâta inverşunare in rândul femeilor? şi război când sentimentele lor sunt mai mari decât atracţia propiu zisă.  Greşeala e că nu suntem conectaţi unii cu alţii şi scânteile intră in concediu. Nu face schimbări de look, nu cumpăra altă casă mai frumoasă, nu face surprize prin surprindere când  relaţia pe plan emoţional sunt distanţe şi prăpăstii adânci intre voi. Conexiunea emoţională şi abilitatea de-al simţi pe celălalt aduc fericirea relaţiei şi dorinţa de a fi aproape ca un magnet fără să forţezi. Unii bărbaţi asta incearcă să explice deşi nu prea le iese, femeia tot il va bănui de distracţie uşoară şi neserios. El vrea ceea ce vrei şi tu insă mai aerisit cât să respire şi in lucrurile căreia ii plac. Şi ei au nevoie să se pregătească inainte de a stinge lumina, nu numai tu. Şi ei au nevoie ca şi tine. Când nu o face poate suferă de pe urmă unei iubiri pierdute şi atunci şti sigur că disponibilitatea lui emoţională e la altă persoană sau efectiv nu sunteţi unul pentru altul. Nu e vorba intotdeauna doar de sex. E vorba de legătura emoţională, de iubire. În rest, aruncă televizorul pe geam sau din camera voastră şi fii acolo, prezentă când iţi vorbeşte. Ascultă şi inţelege, fără să ţăcăni in acelaşi timp telefonul ca să verifici ultimele mesage. Nu ţine in tine ceea ce simţi, probleme cu care te confrunţi, nu trăi intr-o lumea doar a ta de teamă că vei fi judecată, luată in râs când ai ceva de spus. Alege să fi sinceră şi umană in fricile şi trăirile tale interioare, alege să te apropii de celălalt comunicând prin ce treci şi ce simţi cu adevărat. Credeai că e o magie conexiunea asta emoţională? in care depui efort supra omenesc să te simtă partenerul. Nu e chiar aşa şi totuşi asta e cea mai frecventă greşeală in cupluri. Ei trăiesc cu gandul in altă parte şi uneori visează la partener când el e lângă ei fiindcă nu comunică. Din frică. Ori vin acasă obosiţi după o zi grea de muncă, stau pe net până adorm sau la televizor fără să acorde o jumătate de oră sau o oră exclusiv doar pentru persoana iubită. Apoi se trântesc in pat şi se i-au aproape mecanic in braţe şi cu asta fredonează noi iubim şi simţim la fel, adică inimile lor bat separat şi se caută disperate una pe altă ca să se iubească iar ei nu le aud! Să ne dăruim mai intâi de toate inima, apoi casă masă şi căţelul. Să simţim iubirea şi dragostea pentru celălalt, apropierea sufletească şi fizică ( stai liniştită, e vorba de mângâiere). Să fim acolo pentru ei, in echipa lor şi de partea lor. Să ne susţinem parteneri şi visele lor. Să-i iubim mai mult decât ne iubesc fără să ne fie frică de pierderea de sine, să iubim degajat şi cu libertate incât iubirea de sine să rămănă şi la plecarea lor. E timpul să lăsăm orgolile la o parte şi să ne dedicăm in ceea ce iubim căci greşeala e să eviţi să te dăruieşti pe tine.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

De ce ne e greu să ne comunicăm sentimentele?

str-ly.com1383770852716Relaţiile sfârşesc pentru că oamenii au uitat să comunice intre ei, de ce? frica de dezamăgire sau eşec, frica de a nu fi acceptaţi aşa cum sunt, aşteptări nerealiste care nu se implinesc şi care frustrează relaţia in blocaj şi inchidere personală şi hrănit din frica de abandon. Femeia ştie că dacă renunţă să nu mai accepte lucrurile care nu-i mai plac, balonul roz se sparge dur pentru amândoi. El fiindcă se simte trădat şi nu se aşteapta să fi trăit defapt cu o altă versiune a ei şi nu cu ea reală iar femeia fiindcă realizează că a greşit minţinând făcându-i lui pe plac. Aveţi idee câte femei comandă nu ştiu ce fel de mâncare sofisticat când defapt ar mânca o fleică bună şi păjitură simplă la desert, doar să crească in ochii lui? sau credeaţi că ea moare să vină acasă la el şi să lustruiască lună casa de dragul gospodinei din ea, nu nu, sunt femei care aşa inţeleg că pot cultiva atenţia şi dragostea unui om. Sunt şi bărbaţi dealtfel care le imbată cu flori, excursii, atenţii şi bezele romantice iar apoi…frână! Au jucat teatru şi s-au ars bine de tot, orice om vrea mai devreme sau mai târziu să fie iubit pentru ceea ce este in realitate. De aici şi vorba, nu mai eşti ca la inceput! defapt nu ai fost deloc, acum s-a tras cortina şi realizezi cu cine ai de a face. Sunt mulţi care cer ajutor şi işi salvează relaţia, doar spunând adevarul. Alţii se prind din timp unde este problema şi au suficient curaj să piardă totul ori să câştige relaţia vorbind. Ne e greu să ne arătăm celor pe care ii iubim că i-am dezamăgit, că am minţit, am procedat aiurea acţionand impotriva noastră. Ne e greu să ne punem in locul lor şi ajungem să ne judecăm mai aspru decât ar face-o ei in realitate. Comunicăm puţin din lipsă de responsabilitate, lipsa de angajament, lipsa de respect faţă de cei pe care ii iubim. Găsim dificil să cerem ajutor şi credem că tăcând totul se va rezolva, dintr-o lipsă prea mare de curaj de a privi problema in faţă şi să cerem ce vrem, cum vrem şi de cate ori vrem. Pentru că poate vei savura acel caviar, insă vei fi nefericită. Poate va găsi ceva minunat la tine că eşti atat de harnică insă deseori mulţi bărbaţi sunt ok şi cu vasele nespălate două sau trei zile şi cearşafurile schimbate la două săptămâni. Poate că vei evita multe conflicte in relaţie insă tu vei deveni şi mai frustrată şi nemulţumită. Iar el…oh, la moment dat banii se duc, vacanţele vor deveni din ce in ce mai scumpe şi tu nu vei suporta prea mult că aşa ai invăţat-o plimbată şi relaxată, te vei simţi dezamăgit şi folosit. Poate uneori vei incasa eşecuri şi perioade negre la servici şi ea nu va şti ce să facă in ajutorul tău dacă tu eşti prea mândru să le suporţi pe toate, ştii continuarea? bărbaţi insuraţi cu amante. Deci, oricum o dăm iese rău şi cu scântei. Şi tăcerile sunt frumoase in relaţii cand se cer, dar privind in jur, aş adăuga că e frumos să fim sinceri şi noi inşine. Indiferent ce rol joci azi, vei vrea să fi privit aşa cum eşti şi nu mare va fi surprinderea că tu vei rămane singurul care te priveşte.

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Povestea oricui

Mă regasesc in acest filmuleţ, spus in 4 minute toată povestea mea.

Nimeni nu ştie că tu noaptea stai treaz pierdut in pagini de jurnal şi ganduri imprăştiate intrebandu-te dacă există o viaţă mai bună. Impărţim tot, mai puţin inima!

Eşti acasă, insă nu eşti acasă

Ai curaj să priveşti frica in ochi şi alege sa fi onest, vulnerabil, real

Share your problems often relieve them

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine

Conversaţii în noapte

bracelets-flower-hands-hipster-Favim.com-915318

O ţin de mână când are nevoie de mine, asta e tot ce vrea de la mine. O ţin de mână cand merg cu ea pe stradă şi presimt că o pot pierde în mulţime.  O simt aproape de mine când mâna o cuprinde pe a ei. Eu am fost acolo…aşa ii spune ea, acolo unde e frig şi soarele nu răsare niciodată. Se uită în groapa adâncă  de unde a ieşit şi se uită speriată să mă găsească. Trebuie să fie acolo la bine şi la rău. O cuprind de mânâ trăgând-o inapoi spre mine. Acolo nu eşti tu cum eşti la lumină.  Te-am tot strigăt şi ai ţipat că nu mă vezi, ba chiar nu vezi nimic. Vino mai aproape, nu te văd, lasă-mă să te ţin de mână. Nici prea strâns, nici prea şubred. Potrivit şi unit. Te-am recunoscut după atingere şi nu-mi imaginam de ce mă târăsc inloc să merg drept.

Ai fost acolo, în spatele meu şi in faţa mea.

In ochii şi-n slăbiciunile mele.

Ai fost cu totul şi ai pierdut totul

Ai zâmbit cu durere dar împăcat

Nu te-ai mişcat, nu m-ai tulburat

Ai fost vederea şi vocea mea când nu am putut să rostesc un cuvânt

Ai fost glasul nopţii calde şi briza vântului când nu puteam să respir

Ai fost, am fost. A fost odată…


Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Maratonul se share-uieste

you and i runningA trecut o saptamana de cand m-am intors din Manchester, dupa o perioada grea de antrenamente si pregatire pentru maraton. Am traversat un ocean de emotii si framantari. In primul rand am constatat ca unii oameni sunt buni….in citate! si atat. Fiindca am alergat pentru o  fundatie ( training pentru copii de prim ajutor) majoritatea au dat share mai departe, cu gravitate s-au oprit cativa sa ajute aceasta echipa minunata care pana la urma, urmatoarea victima poti fi chiar tu. Aceste antrenamente sunt si salvarea ta in caz de accident. Ne place sa share-uim la nebunie mai departe sa parem buni, de omenie si sufletesti. Ne place sa postam citate doar ca sa zbenguie de invidie sau ciuda prietenii de pe facebook cata bunatate izvoreste din noi, si ei, de o rautate ” cotropitoare” . Prietenii la vremuri grele se cunosc rasuna alarma pe facebook si pe toate retelele de socializare si iaca, un om marunt ca mine s-a ales doar cu vremea!. Fie vorba intre noi, am reusit sa strang 44% din ce mi-am propus cu ajutorul unor sponsori minunati. Nu pot sa-mi imaginez de unde atata ignoranta in sufletele noastre, aceasta fundatie practic se ocupa de siguranta noastra iar ajutorul oferit e infinit de putin pe langa ce primim. In fine, nu inteleg ideea de share ajutor si share mai departe pana share-uieste toata lumea si nimeni nu face nimic.

Ok, nu am dreptul sa judec, poate oamenii chiar incearca sa ajute prin share. Le multumesc oricum pentru suportul primit si pentru simplu fapt ca au fost cu gandul la mine. Caci am alergat cu toata forta si din toata inima. M-am bucurat, am lacrimat un pic pe traseu cand vedeam pancarde cu mesaje de incurajare, am prins puteri cand oamenii de pe margine mi-au oferit mana in semn de iubire. Am dansat cand am trecut pe langa standurile de muzica si am dat TOT ce am putut pe ultima suta de metri, si ce ghici? am scos un timp foarte bun. M-am temut ca in ultimele zile ar fi trebuit sa ma odihnesc insa am alergat ca bezmetica 14km la antrenament si muschii teribil erau obositi. Asa sunt eu. Urmez propiile reguli si apoi suport consecintele. De altfel am invatat sa si pierd inainte sa stiu cum e sa castigi. Si din castig am invatat lectiile din greseli. Sunt foarte mandra de mine si abia astept urmatoarea cursa. Intentionez sa lucrez pe viitor cu fundatia Mind care se ocupa de sanatatea mentala si ofera ajutor/ terapie pentru cei in necaz. Sper sa colaboram eficient si pe termen lung, atat cat ma tin picioarele si sanatatea, bineinteles. Urmeaza sa ma pregatesc pentru Londra, in iulie. Sa vezi atunci maratonul de share. Majoritatea avem conflicte emotionale si de ce nu tristeti si blocaje mentale. Share-it ! 🙂

Am invatat ca un maraton nu e neaparat o competitie din care ne intoarcem cu o medalie. E o lectie groaznic de frumoasa despre umanitate cu partile ei bune si rele. Partea buna din spectacol si linia de finish unde se striga ” you need a hug, well done”.  Acea iubire exprimata prin imbratisare, e tot ce aveam nevoie.

La urma urmei, iubirea e cea care ramane. Obstacolele dispar.

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine

Fetita

Image

Ai ramas o fetita in mintea mea . Singura femeie insa care am iubit-o intreaga asa cum e , dezgolita de masti in ceasuri intregi nevazuti de nimeni .Ma intreb care e mai frumoasa ? . Fetita mea visatoare cu creionul in mana invatand sa faca pasi in viata ? invatand lectiile vietii care i-au sfaramat sufletul si trupul prea fragil , bratele mele nu au fost suficient de protective , s-a smuls de atatea ori din ele fugind spre libertate . Visa sa prinda aripi , iar eu sa-i fac coronite de flori care sa-i cunune zborul gratios ! Cum plangea cand a cazut prima oara , ii vad ochii inocenti ascunsi in haina-mi . Nu-i placea sa o vada cineva plangand si nici nu accepta sa-i spuna altcineva decat mine ca e frumoasa si ca e frumoasa fiindca eu o iubesc . Ma vedea precum cutia Pandorei , ma deschidea , cauta prin toate cotloanele sufletului si alerga desculta prin inima mea , lasandu-mi urmele pasilor ei micuti . Fetita ! ai sa te ratacesti , o sa te izbesti de demonii din mine si ai sa te ascunzi de mine , ii spuneam . Fetita , unde esti ? mai asteptat de atatea ori precum Lorelai ( ah , sirena condamnata la singuratate ) pe stanca rece ore , anii intregi cantandu-i marii dragostea ta neimplinita , glasul tau se legana in valurile marii , aducand la mal castele de nisip nu se mai intoarce , totul se evapora la mal , raman doar urme . Fetita , bratele oceanului mi te-a luat cand m-am intors .As fi vrut sa-ti fi auzit vocea care ma striga zi si noapte , neobosita .Le-ai cantat marinarilor despre mine si ei au ramas fermecati de glasul tau , vrand sa le canti despre ei , hipnotizati de frumusetea sufletului tau , oare vorbeste despre mine ? se intrebau ei , revoltati si gelosi . Si eu gandeam ca si ei . Cand te-am gasit , in fata mea a aparut o femeie , de parca s-a metaforizat ( uneori seamana cu un fluture )  . M-am fastacit in fata ei , de la atatea cuvinte care aveam sa i le spun am ramas fara ele . O femeie fermecatoare , rece si dominanta . M-am indragostit de cum am vazut-o , o visam sa fie doar a mea  , cu o singura privire si toata ziua pluteam in aer , visator . O iubeam si nu stiam ce sa fac , in mintea mea aparea fetita pe care vroiam sa o protejez si femeia care o vroiam doar pt mine , sa-i smulg hainele si sa o simt in trupul si-n sangele meu , sa-mi picteze in ochi numele ei , sa curga in mine ca un taifun dezlantuit , ravasindu-mi simturile . O uram fiindca punea stapanire pe mine , vroiam sa fie invers ca apoi sa-i cad in genunchi adorand-o , cu obrazul lipit in parul ei .Iar ea era toata a mea , ramasese a mea . Ceva o schimbase , urmele i s-au asezat trist in zambet .Intotdeauna ii auzeam lacrimile in noapte , astepta sa adorm ca apoi sa ma priveasca , isi lipea mainile pe fruntea mea si plangea , nu stia ce e cu ea , cu noi , ce se schimbase . Ochii tristi ma innebuneau , imi amintesc cum iesea pe usa sa nu o vad plangand , si in tacerea ei se ascundea neputinta de a fi fericita , de a ma face fericit .  ” Fericirea e , cand iubesc cu adevarat , ceva sfant ,, care nu poate fi murdarit de tradari si minciuni insa simt ca iubesc bolnav si atingerile tale uneori ma imbolnavesc , ca si cum un lup si-ar devora prada ” . Nu te mai recunosc , nu e nimic murdar cu noi .  ” Stiu , dar iubirea asta ma raneste , nu stiu , nu ma mai privesti la fel ” .  Ea ramase tot o fetita in mintea mea si totodata o femeie superba care invata sa-si iubeasca trupul , doar de si-ar da jos prejudecatile si fricile , e cu mine ! O iubesc pe ea , e doar a mea , nu stiu de ce se temea , nu e nimic in neregula cu ea . Ai ramas tot o fetita cand ti-e frica , te vad alergand prin vene-mi si te sarut pe frunte , te vad prin ochii mei o femeie pe care o descopar , fila cu fila . Fericirea e cand te iubesc , completa si el . Ceva murise in ea , iar ea isi plangea iubirea , pregatindu-si sfarsitul in noapte . Fetita care te iubea doar pe tine , marea m-a inghetat . Auzi cum ma striga ? acolo sa plec in larg ca si tine . Fericirea?!

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine