Arhive pe etichete: lectii

Dragostea neîmpărtăşită

large

Mi-a suportat ani la rând şoaptele, şi rugămintele mele imature. De fiecare dată a venit, când l-am chemat, şi cu inima uşoară şi blândă m-a iertat incă odată. Uneori l-am uitat, ca mai apoi să ma intorc la el cu remuşcări şi indrăzneală să imi fie alături incă odată. Uneori, relaţia noastră era ca un rollercoaster. Nicicând lineară intrucât eram prea ocupată de iubirea narcisistă al ego-ul meu. Il iubeam atât timp cât imi dădea „ceva” şi când imi era bine, fugeam, frenetic ingrată departe de iubirea Lui. Iar el mă primea inapoi şi plângea şi râdea alături de mine din nou. Harul lui de a mă privi cu ochii iubirii şi a aprinde dacă nu puţină lumină, in mintea prea tulburătă, atunci o scânteie de linişte. La despărţire zburam eliberată spre cer. Imi vorbea pe limbajul meu şi strecura pe ascuns putere inloc de slăbiciune in adâncurile mele. Iubirea Lui desăvărşită mă speria şi mă enerva deopotrivă când nu făcea lucrurile pe potriva mea. Iar El, ei bine, a făcut linişte şi m-a iubit in tăcere, nu plecase niciodată dar in liniştea aia, eu l-am auzit şi am ingenuncheat odată cu El să mă rog.Vroiam să invăţ, de la El, bunătatea şi iertarea nesfărşită izvorâtă din iubirea sfântă pentru oameni. Să invăţ să fac linişte in jurul meu când un om imi răspunde cu răutate or indiferenţă la prietenia şi iubirea mea. Să fie exemplu meu pe care să il urmez cu mine in purtare. Dumnezeu e primul exemplu de dragoste neîmpărtăşită! El ne iubeşte necondiţionat şi ne aşteaptă răbdător să il primim in inimă  Nefericirea nu porneşte dintr-o dragoste neîmpărtăşită ci din orgoliu că nu ne oglindim sentimentele asemănatoare, egoismul pe care il pretindem că ni se cuvine, mândria lovită din respingere. Iubirea sfântă pe care o primim şi nu o dăruim inapoi cu recunoştinţă e asemeni sentimentului când anumiţi oameni nu ne plac, iubesc, suportă, nu ne vor in viaţa lor şi noi ii hulim sângerând in mândria şifonată. Sigur, noi nu suntem El dar tot El ne-a invăţat că un omul se schimbă prin propiu exemplu. Aşa cum El incearcă la nesfârşit o calea să ne apropie aşa şi noi trebui să găsim o cale să ii respectăm pe cei care simt diferit faţă de noi. Dragostea neîmpărtăşită doare precum aşteptările nerealiste de la celălalt insă e menită să scoată tot ce e mai bun din noi, să ne facă oameni, mai buni. Respingerea ne dăruieşte lecţia modestiei şi aşa omul se jertfeşte. Pentru că, dacă tu te hotăreşti să reacţionezi cu bine inţelept şi să reverşi acea dragoste in altă parte, iertând pe cel indiferent, cineva iţi va răspunde necontenit. Iubind, il iubeşti pe Dumnezeul din el şi Dumnezeu iţi va răspunde la strigăt. Oare? nu se spune că la sfârşit va fi inceputul!

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Maratonul se share-uieste

you and i runningA trecut o saptamana de cand m-am intors din Manchester, dupa o perioada grea de antrenamente si pregatire pentru maraton. Am traversat un ocean de emotii si framantari. In primul rand am constatat ca unii oameni sunt buni….in citate! si atat. Fiindca am alergat pentru o  fundatie ( training pentru copii de prim ajutor) majoritatea au dat share mai departe, cu gravitate s-au oprit cativa sa ajute aceasta echipa minunata care pana la urma, urmatoarea victima poti fi chiar tu. Aceste antrenamente sunt si salvarea ta in caz de accident. Ne place sa share-uim la nebunie mai departe sa parem buni, de omenie si sufletesti. Ne place sa postam citate doar ca sa zbenguie de invidie sau ciuda prietenii de pe facebook cata bunatate izvoreste din noi, si ei, de o rautate ” cotropitoare” . Prietenii la vremuri grele se cunosc rasuna alarma pe facebook si pe toate retelele de socializare si iaca, un om marunt ca mine s-a ales doar cu vremea!. Fie vorba intre noi, am reusit sa strang 44% din ce mi-am propus cu ajutorul unor sponsori minunati. Nu pot sa-mi imaginez de unde atata ignoranta in sufletele noastre, aceasta fundatie practic se ocupa de siguranta noastra iar ajutorul oferit e infinit de putin pe langa ce primim. In fine, nu inteleg ideea de share ajutor si share mai departe pana share-uieste toata lumea si nimeni nu face nimic.

Ok, nu am dreptul sa judec, poate oamenii chiar incearca sa ajute prin share. Le multumesc oricum pentru suportul primit si pentru simplu fapt ca au fost cu gandul la mine. Caci am alergat cu toata forta si din toata inima. M-am bucurat, am lacrimat un pic pe traseu cand vedeam pancarde cu mesaje de incurajare, am prins puteri cand oamenii de pe margine mi-au oferit mana in semn de iubire. Am dansat cand am trecut pe langa standurile de muzica si am dat TOT ce am putut pe ultima suta de metri, si ce ghici? am scos un timp foarte bun. M-am temut ca in ultimele zile ar fi trebuit sa ma odihnesc insa am alergat ca bezmetica 14km la antrenament si muschii teribil erau obositi. Asa sunt eu. Urmez propiile reguli si apoi suport consecintele. De altfel am invatat sa si pierd inainte sa stiu cum e sa castigi. Si din castig am invatat lectiile din greseli. Sunt foarte mandra de mine si abia astept urmatoarea cursa. Intentionez sa lucrez pe viitor cu fundatia Mind care se ocupa de sanatatea mentala si ofera ajutor/ terapie pentru cei in necaz. Sper sa colaboram eficient si pe termen lung, atat cat ma tin picioarele si sanatatea, bineinteles. Urmeaza sa ma pregatesc pentru Londra, in iulie. Sa vezi atunci maratonul de share. Majoritatea avem conflicte emotionale si de ce nu tristeti si blocaje mentale. Share-it ! 🙂

Am invatat ca un maraton nu e neaparat o competitie din care ne intoarcem cu o medalie. E o lectie groaznic de frumoasa despre umanitate cu partile ei bune si rele. Partea buna din spectacol si linia de finish unde se striga ” you need a hug, well done”.  Acea iubire exprimata prin imbratisare, e tot ce aveam nevoie.

La urma urmei, iubirea e cea care ramane. Obstacolele dispar.

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine

O ploaie . O tara . O poveste

 

 

 

 

I-am-waiting-for-you-only

 

Sunt plecata de un 1 an in locul unde ploaia nu se opreste iar eu iubesc ploaia . Ma surprind oamenii care fug de ea si brusc starea lor interioara devine la fel de plouata . Sunt trista cand nu ma simt bine , cand mi-e dor de casa de iubire dar nu din cauza ploii . Eu iubesc Creatia si frumusetea ei misterioara .

Am ales acest loc linistit fiindca iubesc ploaia , linistea si oamenii calmi . Noi suntem pasionali si explozivi , dragi de noi , romanii , de aceea ne creeam unora altora iaduri insuportabile . Aici e locul unde mi-am gasit linistea sufleteasca , pasiunea mea pt sport ,acel calm al oamenilor pe care il am si eu , ploaia pe care am iubit-o de mica . Si nu am fost un copil depresiv , soarele imi e drag dar ploaia are o anumita enigma care ma atrage .Prin strainii viata pare simpla si complicata in acelasi timp , sa simti ca nu esti a nimanui iti da o anumita siguranta de sine si libertate ca iti apartii in totalitate insa iti e greu fara iubirea parinteasca si dumnezeiasca , acea iubire adevarata si reala . Cu sinceritate , nimeni ( inca ! ) nu m-a judecat pt faptele altora , sunt romanca dar ma defineste altceva , calitatea de om cu bune si cu rele dealtfel . Sunt mandra in felul meu ciudat de propia tara .Am vorbit deschis la tot ce-am fost intrebata  ,nu am incercat sa ascuns gunoi sub pres si nu m-am timorat de propiile neputinte de a ma adapta printre straini cu o altfel de mentalitate si credinta . Am invatat sa ascult si sa recunosc cand nu stiu , iar pt asta nu trebui sa lupt pt nedreptatea ca eu am trait altfel . Am invatat sa ajut fara sa mi ceara ajutorul , cu tot ce am si cu mai putin egoism pt mine .Am invatat ca un om care nu te cunoaste nu sta pe ganduri sa te ajute cu o vorba buna , cu incurajari mai mult decat cei care te cunosc .Am invatat ca daca vrei sa fi respectat trebui sa respecti locul unde esti , sa nu incerci sa creezi o mica romanie in tara altuia , sa nu calci peste traditia si regulile muncite cu mandrie de catre altii . Am invatat ca daca un om gandeste diferit , te apropie .Am invatat ca daca vorbesti frumos ti s-a va raspunde frumos si replici grele ” eu fac ca la mine in cartier , in tara ” nu castigi nimic , omul sfinteste locul e o vorba romaneasca . Am invatat despre credinta fara frica de Dumnezeu si tocmai aceasta lipsa de frica ma stapaneste mai bine in fata slabiciunii .Iubesc ambele tari . Iubesc soarele cat si ploaia . Amandoua au partile lor intunecate , asa cum suntem si noi . O noua poveste nu incepe intotdeauna cu soare , uneori ploaia vesteste soarele din inima . Aici ma simt ca acasa , daca nu ar fi dorul de casa ! . Se spune ca ne intoarcem mereu la prima iubire , asa cum m-am intors pe blogul meu unde plang , rad , ma descarc …oare ma voi intoarce intr-o zi si acasa ? nu stiu .

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine, Doua tari, o singura inima