Arhive pe etichete: maraton

Hai un pic acasă unde miroase a cozonaci şi a copilărie

40721_nGândul că mă întorc acasă peste o săptămână pentru o săptămână, mă umple de bucurie şi nerăbdare. Mă gândesc cu lăcomie la eugenii şi mămăligă cu brânză şi ochiuri, aşa cum numai ai mei ştiu să o facă. Mă pregătesc cu nelinişte pentru maratonul din Bucureşti la care o să particip pentru a ajuta sportivii olimpici din cursa aleasă. Nelinişte pentru că vor fi cei dragi acolo, prezenţi şi trebui să alerg cu demnitate şi respect din dragoste pentru sport. Neliniştea amintirilor care mi se vor ivi in drumul meu spre linia de final, aia pentru care am plecat. Sentimentele care au rămas şi sunt in conflict cu schimbările pe care le-am făcut. Gândul copilăriei şi colapsul prea timpuriu a nefericirii se întorc ca o avalanşă înapoi intrebându-mă de regrete. Şi totuşi e iubire, vorba Tatianei Stepa, când te întorci in locul unde ai crescut, ai plâns şi te-ai bucurat. E o emoţie personală când miroase totul a tine, a noi. Cu neajunsurile şi necazurile noastre veşnice din ţară.

Acasă nu e locul unde mă intorc să mă laud. E locul unde nu mai pot trăi insă pot reveni câteodată. Nu e locul unde revin cu achiziţii fantastice pe care oricum nu mi le-am dorit doar bucuria pe care o impărtăşesc cu ceilalţi că pot studia la un nivel mai bun in altă parte şi pot practica ceea ce m-a pasionat dintotdeauna, mica mea bucuria că pot avea ploaie, teatru bun şi bilete decente, ieşiri fără remuşcări că am cheltuit prea mult şi călătorii in locurile unde le-am cittit in cărţi. Am fost la Jane Austen acasă de curând. Multe lucruri omeneşti frumoase şi nu extravagante. Însă nicăieri nu miroase a cozonaci şi a Cireşarii, hoinărind pe dealurile inverzite. Acest dor de condamnat sau nu, îl plătesc numai eu, să ştii.

Deci, hai un pic acasă! . Să alergăm impreună pe străzi cu demnitatea de român. Să dăm lumii de ştire că sportul nu e o pierdere de timp ci o sărbătoare a campionilor. Te aştept la linia de start chiar dacă nu voi mai fi după linia de finish..să ştii că nu tu ai fost cauză, pentru mine s-a incheiat drumul…ca să o i-au de la capăt.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Maratonul se share-uieste

you and i runningA trecut o saptamana de cand m-am intors din Manchester, dupa o perioada grea de antrenamente si pregatire pentru maraton. Am traversat un ocean de emotii si framantari. In primul rand am constatat ca unii oameni sunt buni….in citate! si atat. Fiindca am alergat pentru o  fundatie ( training pentru copii de prim ajutor) majoritatea au dat share mai departe, cu gravitate s-au oprit cativa sa ajute aceasta echipa minunata care pana la urma, urmatoarea victima poti fi chiar tu. Aceste antrenamente sunt si salvarea ta in caz de accident. Ne place sa share-uim la nebunie mai departe sa parem buni, de omenie si sufletesti. Ne place sa postam citate doar ca sa zbenguie de invidie sau ciuda prietenii de pe facebook cata bunatate izvoreste din noi, si ei, de o rautate ” cotropitoare” . Prietenii la vremuri grele se cunosc rasuna alarma pe facebook si pe toate retelele de socializare si iaca, un om marunt ca mine s-a ales doar cu vremea!. Fie vorba intre noi, am reusit sa strang 44% din ce mi-am propus cu ajutorul unor sponsori minunati. Nu pot sa-mi imaginez de unde atata ignoranta in sufletele noastre, aceasta fundatie practic se ocupa de siguranta noastra iar ajutorul oferit e infinit de putin pe langa ce primim. In fine, nu inteleg ideea de share ajutor si share mai departe pana share-uieste toata lumea si nimeni nu face nimic.

Ok, nu am dreptul sa judec, poate oamenii chiar incearca sa ajute prin share. Le multumesc oricum pentru suportul primit si pentru simplu fapt ca au fost cu gandul la mine. Caci am alergat cu toata forta si din toata inima. M-am bucurat, am lacrimat un pic pe traseu cand vedeam pancarde cu mesaje de incurajare, am prins puteri cand oamenii de pe margine mi-au oferit mana in semn de iubire. Am dansat cand am trecut pe langa standurile de muzica si am dat TOT ce am putut pe ultima suta de metri, si ce ghici? am scos un timp foarte bun. M-am temut ca in ultimele zile ar fi trebuit sa ma odihnesc insa am alergat ca bezmetica 14km la antrenament si muschii teribil erau obositi. Asa sunt eu. Urmez propiile reguli si apoi suport consecintele. De altfel am invatat sa si pierd inainte sa stiu cum e sa castigi. Si din castig am invatat lectiile din greseli. Sunt foarte mandra de mine si abia astept urmatoarea cursa. Intentionez sa lucrez pe viitor cu fundatia Mind care se ocupa de sanatatea mentala si ofera ajutor/ terapie pentru cei in necaz. Sper sa colaboram eficient si pe termen lung, atat cat ma tin picioarele si sanatatea, bineinteles. Urmeaza sa ma pregatesc pentru Londra, in iulie. Sa vezi atunci maratonul de share. Majoritatea avem conflicte emotionale si de ce nu tristeti si blocaje mentale. Share-it ! 🙂

Am invatat ca un maraton nu e neaparat o competitie din care ne intoarcem cu o medalie. E o lectie groaznic de frumoasa despre umanitate cu partile ei bune si rele. Partea buna din spectacol si linia de finish unde se striga ” you need a hug, well done”.  Acea iubire exprimata prin imbratisare, e tot ce aveam nevoie.

La urma urmei, iubirea e cea care ramane. Obstacolele dispar.

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine