Arhive pe etichete: oamenii

O umbrelă, o cafea şi un zâmbet, vă rog!

book and coffee

Cândva, un om mi-a şoptit ceva foarte înţelept: oferă un zâmbet oriunde şi oricum! poate pentru ei e singurul soare pe ziua de azi. Mi-a plăcut, să râd nu imi iese ba chiar ii fac pe alţii să râdă frumos şi pentru mine căci al meu râs imi sună ca un strigăt din beciul plin de ecouri, altminteri un sfat demn de isprăvit. Să zâmbim, nu costă nimic şi pe deasupra face şi minuni. In oraşul meu ploios, mă găsesc adesea zâmbind şi dansând in ploaie, mai ales azi. Azi noapte am terminat o lucrare importantă ( wekeend static, adică scris şi cafea ) de vreo 10 pagini de pământul parcă se simţea altfel apoi, aerul mult mai plăcut şi ploaia domoale, cum or sta oamenii aştia câte 8/10 ore la birou inţepeniţi şi apoi din nou pe canapea ? acasă. Cum reuşesc să se menţină aşa de vlăguiţi şi cu programul tv ştiut pe dinafară când eu merg pe 3 ani de când m-am despărţit de televizor cu gândul că e singurul lucru pe pământ pentru care nu o să sufăr, frumos nu? parcă mai crezi in divinităţi după aşa noroc. De ce suntem statici şi fără zâmbet pe chip? unii sunt răi sau cel puţin mai răi decât tine in anumite aspecte, alţii sunt buni şi mult mai modeşti decât tine insă toţi ascund probleme! de orice fel. Şi cei care se plâng mai mult decât le permite codul penal sunt răi şi nu invaţă nimic, de asta suferă. Nimeni nu ar trebui pe altă parte să nu zâmbească, acolo la ei in suflet, oricât de nesimţiţi ar fi.

Azi plouă cu oameni care au uitat să zâmbească fiindcă au uitat să trăiască. Plouă cu probleme. Plouă cu oameni care ne rănesc şi ii rănim la loc. Plouă cu oameni buni care nu sunt niciodată buni dar se declară buni şi carevasăzică tot nu sunt buni. Plouă cu o cafea şi o carte bună citită după muncă, la Starbucks-ul din colţ unde se intinde frumos oraşul in noapte. E toamnă şi e frumos, mă face să zâmbesc. Zâmbesc acum, oricând. Poate că unii văd soarele la ei in suflet şi nu pe cer. Poate asta şi invaţă cei care nu zâmbesc….

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Maratonul se share-uieste

you and i runningA trecut o saptamana de cand m-am intors din Manchester, dupa o perioada grea de antrenamente si pregatire pentru maraton. Am traversat un ocean de emotii si framantari. In primul rand am constatat ca unii oameni sunt buni….in citate! si atat. Fiindca am alergat pentru o  fundatie ( training pentru copii de prim ajutor) majoritatea au dat share mai departe, cu gravitate s-au oprit cativa sa ajute aceasta echipa minunata care pana la urma, urmatoarea victima poti fi chiar tu. Aceste antrenamente sunt si salvarea ta in caz de accident. Ne place sa share-uim la nebunie mai departe sa parem buni, de omenie si sufletesti. Ne place sa postam citate doar ca sa zbenguie de invidie sau ciuda prietenii de pe facebook cata bunatate izvoreste din noi, si ei, de o rautate ” cotropitoare” . Prietenii la vremuri grele se cunosc rasuna alarma pe facebook si pe toate retelele de socializare si iaca, un om marunt ca mine s-a ales doar cu vremea!. Fie vorba intre noi, am reusit sa strang 44% din ce mi-am propus cu ajutorul unor sponsori minunati. Nu pot sa-mi imaginez de unde atata ignoranta in sufletele noastre, aceasta fundatie practic se ocupa de siguranta noastra iar ajutorul oferit e infinit de putin pe langa ce primim. In fine, nu inteleg ideea de share ajutor si share mai departe pana share-uieste toata lumea si nimeni nu face nimic.

Ok, nu am dreptul sa judec, poate oamenii chiar incearca sa ajute prin share. Le multumesc oricum pentru suportul primit si pentru simplu fapt ca au fost cu gandul la mine. Caci am alergat cu toata forta si din toata inima. M-am bucurat, am lacrimat un pic pe traseu cand vedeam pancarde cu mesaje de incurajare, am prins puteri cand oamenii de pe margine mi-au oferit mana in semn de iubire. Am dansat cand am trecut pe langa standurile de muzica si am dat TOT ce am putut pe ultima suta de metri, si ce ghici? am scos un timp foarte bun. M-am temut ca in ultimele zile ar fi trebuit sa ma odihnesc insa am alergat ca bezmetica 14km la antrenament si muschii teribil erau obositi. Asa sunt eu. Urmez propiile reguli si apoi suport consecintele. De altfel am invatat sa si pierd inainte sa stiu cum e sa castigi. Si din castig am invatat lectiile din greseli. Sunt foarte mandra de mine si abia astept urmatoarea cursa. Intentionez sa lucrez pe viitor cu fundatia Mind care se ocupa de sanatatea mentala si ofera ajutor/ terapie pentru cei in necaz. Sper sa colaboram eficient si pe termen lung, atat cat ma tin picioarele si sanatatea, bineinteles. Urmeaza sa ma pregatesc pentru Londra, in iulie. Sa vezi atunci maratonul de share. Majoritatea avem conflicte emotionale si de ce nu tristeti si blocaje mentale. Share-it ! 🙂

Am invatat ca un maraton nu e neaparat o competitie din care ne intoarcem cu o medalie. E o lectie groaznic de frumoasa despre umanitate cu partile ei bune si rele. Partea buna din spectacol si linia de finish unde se striga ” you need a hug, well done”.  Acea iubire exprimata prin imbratisare, e tot ce aveam nevoie.

La urma urmei, iubirea e cea care ramane. Obstacolele dispar.

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine