Arhive pe etichete: ocean

Inapoi in Ocean

women-love-too-much_jpg

Ea il tinea in brate ca pe singurul lucru ce o retinea in acele locuri. Ea era iubita si iubea la randul ei la fel de mult insa era nefericita. Uneori o supara ideea ca nu ploua, ca nu poate asculta marea linistita si valurile apei ce ei ii placeau atat de mult. Cum poti trai fara apa? cum poti dormi fara sunetul oceanului? E o condamnare. Privea in jur si zambea sec la orasul prea incarcat de zgomot, de oameni grabiti si galagiosi psihic. Ea nu putea fi ca ei. A incercat de cateva ori anemic sa bata soldateste din glas doar sa se adapteze si a fluierat a retragere precum un fotbalist ce rateaza poarta. Era bogata de oameni dar saraca in interior. Nimic parea a avea sens, rost. El o simtea si o intreba la fel de nelinistit ca si ea de ce e mereu agitata, treaza in noapte si ce anume ii provoaca atata suferinta desi ei se iubesc atat de mult. Dar ea stia ca nu va fi niciodata ceea ce vrea sa fie aici in locurile astea intunecate fara viitor. Ea stia ca trebuia sa renunte la un vis pe care o implinea, la dorul nebun de apa si liniste. Eu nu pot fi spectator ! ii spunea lui cand vizionau un meci, uite ca nu pot sa stau nici pe scaun si sa nu gesticulez unde e problema si ce trebui facut iute sa nu piarda scorul. O blasfemie sa-ti arda ochii de pasiune si stai nemiscat uitandu-te. Urma zile de tristete si lacrimi pe ascuns, nu vroia sa-l raneasca si oricum nu reusea sa nu arate ceea ce simte. Atat de mult o iubea incat ii era imposibil sa-i ascunda ceva, o simtea de la celalalt capat al lumii cand nu-i era bine. Si totusi el nu vrea…el vrea aici, el ne vrea aici amandoi, blestemati de locurile astea pline de culori gri. El vroia sa fie fericita si totusi fericirea ei nu-si gasea linistea in cuibul tesut cu fire de iubire dar care o innebunea de zgomot. El nu era vinovat si nici ea , singurul lucru gresit era ca menirea unui spre calea fericirii complete, nu se gasea acolo. Fericirea ei care provenea din pasiunea ei de a alerga kg intregi si distante lungi sa invete cum sa ajunga la linia de sosire, nu era acolo. Apele ei se tulburau si marea o chema la ea, inapoi. Trebuia sa aleaga, inima franta o indura dar nu si pe al lui, privindu-o cum se indeparteaza in larg….

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Doua tari