Arhive pe etichete: ploaie

O umbrelă, o cafea şi un zâmbet, vă rog!

book and coffee

Cândva, un om mi-a şoptit ceva foarte înţelept: oferă un zâmbet oriunde şi oricum! poate pentru ei e singurul soare pe ziua de azi. Mi-a plăcut, să râd nu imi iese ba chiar ii fac pe alţii să râdă frumos şi pentru mine căci al meu râs imi sună ca un strigăt din beciul plin de ecouri, altminteri un sfat demn de isprăvit. Să zâmbim, nu costă nimic şi pe deasupra face şi minuni. In oraşul meu ploios, mă găsesc adesea zâmbind şi dansând in ploaie, mai ales azi. Azi noapte am terminat o lucrare importantă ( wekeend static, adică scris şi cafea ) de vreo 10 pagini de pământul parcă se simţea altfel apoi, aerul mult mai plăcut şi ploaia domoale, cum or sta oamenii aştia câte 8/10 ore la birou inţepeniţi şi apoi din nou pe canapea ? acasă. Cum reuşesc să se menţină aşa de vlăguiţi şi cu programul tv ştiut pe dinafară când eu merg pe 3 ani de când m-am despărţit de televizor cu gândul că e singurul lucru pe pământ pentru care nu o să sufăr, frumos nu? parcă mai crezi in divinităţi după aşa noroc. De ce suntem statici şi fără zâmbet pe chip? unii sunt răi sau cel puţin mai răi decât tine in anumite aspecte, alţii sunt buni şi mult mai modeşti decât tine insă toţi ascund probleme! de orice fel. Şi cei care se plâng mai mult decât le permite codul penal sunt răi şi nu invaţă nimic, de asta suferă. Nimeni nu ar trebui pe altă parte să nu zâmbească, acolo la ei in suflet, oricât de nesimţiţi ar fi.

Azi plouă cu oameni care au uitat să zâmbească fiindcă au uitat să trăiască. Plouă cu probleme. Plouă cu oameni care ne rănesc şi ii rănim la loc. Plouă cu oameni buni care nu sunt niciodată buni dar se declară buni şi carevasăzică tot nu sunt buni. Plouă cu o cafea şi o carte bună citită după muncă, la Starbucks-ul din colţ unde se intinde frumos oraşul in noapte. E toamnă şi e frumos, mă face să zâmbesc. Zâmbesc acum, oricând. Poate că unii văd soarele la ei in suflet şi nu pe cer. Poate asta şi invaţă cei care nu zâmbesc….

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Gandul de nori, fruntea de gânduri ti-e plina

709921cd-2fa9-4c87-82bc-9656cbdc2f1c Cum arata cerul plin de nori la 20 ani ? la ce te gandesti cand ploaia cade ? sufletul tau tanar, cu buzunarele goale si cu vise marete? . Te asezi intr-un loc retras ascuns de lume unde nici ploaia nu te atinge si precum norii te imprastii in bucatele pe pamant in lacrimi reci , apoi te intrebi daca ai visat sau e doar ploaia. La 20 ani observi doar norii , am continuat eu sa-i povestesc unui life coach . Descrii ceea ce vezi afara, nu ceea ce simti in interior . Nu am realizat la varsta naivitatii ca uneori norii se misca si nu stau pe loc. Sa stai pe loc am notat eu pe o bucatica de hartie e sa nu evoluezi, efectiv stagnezi .Ce se intampla afara ne influenteaza ceea ce nu vedem cu inima. Ea zburda nelinistita, preocupata, ingrijorata si vesnic indragostita sa se tulbure in trairi in ploi dezlantuite. Daca ar fi totul senin, toate problemele vor disparea odata cu venirea curcubeului, gandim noi la varsta aia. Impachetam cu emotie toate bagajele si plecam in relatii, cu tot cu probleme. Deasemenea, in noua excursie pe care o folosim drept scuza sa ne aranjam gandurile, in noua viata unde ne punem noi moate in par putin mai colorate sa nu mai para atat de gri ca data trecuta, in noul tu schimbat doar prin garderoba. Vedem solutii de acoperit suprafata, imaginea , tot ce e vizual . Nu-i asa? dincolo de nori nu se vede nimic, si poate nu-i nimic. Fugim de ploaie la 20ani asa cum fugim de probleme, prea e rece si intuneric ! . Din intuneric iesim abia dupa ce aprindem lumina din noi si parca norii nu se mai tin scai dupa noi oriunde am merge. In lumina intunericul se dizolva . Temerile, problemele sunt infruntate.

Azi tot cerul era incojurat de nori si ma gandeam la maturitate caci mergeam cu muzica in urechi si ploaia imi tinea companie. Cand m-am despartit de acel coach, meditam cu nostalgie ca imbatranesc si linistea sufleteasca nu se tulbura de fulgerul cel galagios. Nu umblu nici azi cu buzunarele pline dar acel gol nu ma mai ingenuncheaza in fata adversitatii . Vad norii ,dar nu ma vad pe mine intunecata. Si totusi, privesc inainte

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal