Arhive pe etichete: rataciri

Pansamentele iubirii

When a Man loves a Woman - Ephesians 5_25-33Se spune ca depresia se manifesta diferit in functie de personalitatea persoanei. O persoana sensibila si introverta isi va manifesta durerea prin izolare si solitudine. Foarte rar va iesi din cochilie cu ranile la suprafata folosindu-se de altcineva sa fuga de trecut. Sunt persoanele indisponibile, vorbesc putin despre experientele lor personale insa sunt buni ascultatori. Sunt persoanele care zambesc oricui desi au inima franta. Sunt prietenosi si sufletisti insa nu incerca sa-i repari sau sa-i salvezi caci se vor retrage in lumea lor fara sa intelegi ca ei defapt te protejeaza. Depresia ii maturizeaza, ii fac paradoxal mai buni si intelepti.

Pe de alta parte, sunt narcisistii. Durerea ii inraiesc incat ii preschimba in monstri de nerecunoscut. Sunt persoanele care bat cu pumnii in masa si se razbuna prin alti pentru pacatele celor care i-au ranit. Sunt tristi dar periculosi. Periculosi fiindca isi aliminteaza ego-ul prin umilinte si nepasare. Sunt acei oameni care se arunca dupa esec in alta relatie pentru refacerea increderii in sine, pt a-i plati celor care nu i-au iubit neiubind nici ei persoanele care le intra in viata. Sunt oamenii care sufera cel mai rau fiindca se distrug, distrugand pe altcineva. Rautatea lor exprima ranile pe care le poarta si de care fug de ele. Caci fug de drepresie si singuratate ca omul infricosat de iad. Singuratatea le-ar arata sufletul lor plin de cicatrici. Singuratatea i-ar obliga sa stea de vorba cu ei. Uneori simt compasiune pentru ei. Fiindca nu mai doare, probabil.

Nu exista pansament mai bun decat sa-ti simti tristetea si sa nu lupti impotriva ei. Ea te invata ceva. Depresia e ca o trezire, pentru multi. Nu neaparat o psihoza. Nu poti lupta decat acceptand ceea ce simti si intelegand ceea ce ti se intampla. Avand controlul sentimentelor tale, inveti multe dintr-o experienta neplacuta. O inima franta cere timp si intelegere, nimeni nu poate salva pe nimeni, cel mult putem fi indrumati si lasati in pace. Drumul catre noi insine intotdeauna il parcurgem singuri 🙂

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

Dupa despartire

book-books-flowers-girl-Favim.com-203175  Stii ce mi s-a parut fascinant la tine ? ma certai cu povesti si ma impacai cu poezii .Asa era felul tau sa-ti exprimi durerea, sa te apari de oameni .Stiai exact pagina si locul unde sa mergi in biblioteca sa te pui pe picioare, citind .Parca aud fosnetul tau ori de cate ori deschid o carte.

Te-am cautat in oameni si nu te-am gasit, asa m-ai invatat ce inseamna sa-ti lipseasca o persoana. Te-am cautat in iubiri dar ai fugit din privirea lor, te-am chemat dar nu ai venit, am intins mana si nu te-am simtit. Mi-am amintit ca vrei sa fi singura si nu vrei sa vezi pe nimeni. Nu ai sa povestesti prin ce treci nimanui, nu ai sa-mi suni prietenii sa ma mustre ca ai plecat si iubirile prin care te caut nu au sa-ti semene , acum am inteles de ce. Oamenii fug de singuratate, tu fugi de ceea ce ai fost. Tu nu ma intelegi fiindca eu nu ma inteleg, te rog sa ma lasi, imi repetai mereu cand ma apropiam. Stiu, n-ai sa ma lasi sa te privesc caci nu poti indura asta , mereu ai plans pe ascuns , nu ma poti ierta daca as plange si eu. Nu stiu unde sa te mai caut dar te pastrez in inima, de acolo nu ai cum sa pleci. Poate ca iubirile ce vor veni imi vor alina dorurile si ranile dar nu si  iubirea, tu nu poti fi vindecabila, asta nu ai putut tu intelege. Nu pentru mine. Tu erai pansamentul meu .

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal