Arhive pe etichete: sport

Hai un pic acasă unde miroase a cozonaci şi a copilărie

40721_nGândul că mă întorc acasă peste o săptămână pentru o săptămână, mă umple de bucurie şi nerăbdare. Mă gândesc cu lăcomie la eugenii şi mămăligă cu brânză şi ochiuri, aşa cum numai ai mei ştiu să o facă. Mă pregătesc cu nelinişte pentru maratonul din Bucureşti la care o să particip pentru a ajuta sportivii olimpici din cursa aleasă. Nelinişte pentru că vor fi cei dragi acolo, prezenţi şi trebui să alerg cu demnitate şi respect din dragoste pentru sport. Neliniştea amintirilor care mi se vor ivi in drumul meu spre linia de final, aia pentru care am plecat. Sentimentele care au rămas şi sunt in conflict cu schimbările pe care le-am făcut. Gândul copilăriei şi colapsul prea timpuriu a nefericirii se întorc ca o avalanşă înapoi intrebându-mă de regrete. Şi totuşi e iubire, vorba Tatianei Stepa, când te întorci in locul unde ai crescut, ai plâns şi te-ai bucurat. E o emoţie personală când miroase totul a tine, a noi. Cu neajunsurile şi necazurile noastre veşnice din ţară.

Acasă nu e locul unde mă intorc să mă laud. E locul unde nu mai pot trăi insă pot reveni câteodată. Nu e locul unde revin cu achiziţii fantastice pe care oricum nu mi le-am dorit doar bucuria pe care o impărtăşesc cu ceilalţi că pot studia la un nivel mai bun in altă parte şi pot practica ceea ce m-a pasionat dintotdeauna, mica mea bucuria că pot avea ploaie, teatru bun şi bilete decente, ieşiri fără remuşcări că am cheltuit prea mult şi călătorii in locurile unde le-am cittit in cărţi. Am fost la Jane Austen acasă de curând. Multe lucruri omeneşti frumoase şi nu extravagante. Însă nicăieri nu miroase a cozonaci şi a Cireşarii, hoinărind pe dealurile inverzite. Acest dor de condamnat sau nu, îl plătesc numai eu, să ştii.

Deci, hai un pic acasă! . Să alergăm impreună pe străzi cu demnitatea de român. Să dăm lumii de ştire că sportul nu e o pierdere de timp ci o sărbătoare a campionilor. Te aştept la linia de start chiar dacă nu voi mai fi după linia de finish..să ştii că nu tu ai fost cauză, pentru mine s-a incheiat drumul…ca să o i-au de la capăt.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria File de jurnal

O ploaie . O tara . O poveste

 

 

 

 

I-am-waiting-for-you-only

 

Sunt plecata de un 1 an in locul unde ploaia nu se opreste iar eu iubesc ploaia . Ma surprind oamenii care fug de ea si brusc starea lor interioara devine la fel de plouata . Sunt trista cand nu ma simt bine , cand mi-e dor de casa de iubire dar nu din cauza ploii . Eu iubesc Creatia si frumusetea ei misterioara .

Am ales acest loc linistit fiindca iubesc ploaia , linistea si oamenii calmi . Noi suntem pasionali si explozivi , dragi de noi , romanii , de aceea ne creeam unora altora iaduri insuportabile . Aici e locul unde mi-am gasit linistea sufleteasca , pasiunea mea pt sport ,acel calm al oamenilor pe care il am si eu , ploaia pe care am iubit-o de mica . Si nu am fost un copil depresiv , soarele imi e drag dar ploaia are o anumita enigma care ma atrage .Prin strainii viata pare simpla si complicata in acelasi timp , sa simti ca nu esti a nimanui iti da o anumita siguranta de sine si libertate ca iti apartii in totalitate insa iti e greu fara iubirea parinteasca si dumnezeiasca , acea iubire adevarata si reala . Cu sinceritate , nimeni ( inca ! ) nu m-a judecat pt faptele altora , sunt romanca dar ma defineste altceva , calitatea de om cu bune si cu rele dealtfel . Sunt mandra in felul meu ciudat de propia tara .Am vorbit deschis la tot ce-am fost intrebata  ,nu am incercat sa ascuns gunoi sub pres si nu m-am timorat de propiile neputinte de a ma adapta printre straini cu o altfel de mentalitate si credinta . Am invatat sa ascult si sa recunosc cand nu stiu , iar pt asta nu trebui sa lupt pt nedreptatea ca eu am trait altfel . Am invatat sa ajut fara sa mi ceara ajutorul , cu tot ce am si cu mai putin egoism pt mine .Am invatat ca un om care nu te cunoaste nu sta pe ganduri sa te ajute cu o vorba buna , cu incurajari mai mult decat cei care te cunosc .Am invatat ca daca vrei sa fi respectat trebui sa respecti locul unde esti , sa nu incerci sa creezi o mica romanie in tara altuia , sa nu calci peste traditia si regulile muncite cu mandrie de catre altii . Am invatat ca daca un om gandeste diferit , te apropie .Am invatat ca daca vorbesti frumos ti s-a va raspunde frumos si replici grele ” eu fac ca la mine in cartier , in tara ” nu castigi nimic , omul sfinteste locul e o vorba romaneasca . Am invatat despre credinta fara frica de Dumnezeu si tocmai aceasta lipsa de frica ma stapaneste mai bine in fata slabiciunii .Iubesc ambele tari . Iubesc soarele cat si ploaia . Amandoua au partile lor intunecate , asa cum suntem si noi . O noua poveste nu incepe intotdeauna cu soare , uneori ploaia vesteste soarele din inima . Aici ma simt ca acasa , daca nu ar fi dorul de casa ! . Se spune ca ne intoarcem mereu la prima iubire , asa cum m-am intors pe blogul meu unde plang , rad , ma descarc …oare ma voi intoarce intr-o zi si acasa ? nu stiu .

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Despre mine, Doua tari, o singura inima